DESPRE PENTICOSTALI:Din filele istoriei .Istoria miscarii penticostale din Romania

DESPRE PENTICOSTALI:Din filele istoriei .Istoria miscarii penticostale din Romania

blogul lui "DUTU"

blogul lui „DUTU”

La data de 29 mai 1946, printr-un memoriu înregistrat
la Ministerul Cultelor, sub nr. 24849, un grup de fraţi penticostali au
solicitat recunoaşterea unei asociaţii de credinţă penticostală sub denumirea
de : „Biserica lui Dumnezeu Apostolică” cu sediul în Bucureşti.
Memoriul înaintat a fost însoţit de o scurtă expunere a principiilor de
credinţă precum şi de statutul de organizare internă al „asociaţiei”.
În baza avizului favorabil purtând numărul 32 din data de 24 iunie 1946 al
Consiliului de inspectori (din Ministerul Cultelor) precum şi a avizului
Contenciosului, Ministerul Cultelor prin decizia nr.39253, publicată în
Monitorul Oficial nr. 182 din 08 august l946 recunoaşte asociaţia ca legală şi
aprobă funcţionarea ei.Iată o copie după acestă decizie a Ministerului
Cultelor- un document istoric de o remarcabilă valoare pentru orice creştin
penticostal care se doreşte a fi cât mai informat: „Noi, Ministru Secretar
de Stat la Departametul Artelor şi Ad-Interim la Departamentul Cultelor. Având
în vedere cererea Asociaţiei religioase „Biserica lui Dumnezeu
Apostolică” zisă şi Penticostală, din România, înregistrată la Ministerul
Cultelor sub no. 24.859 din 1946, cum şi Scurta Expunere a principiilor de
credinţă şi statutul de organizare internă a acestei asociaţiuni. Având în
vedere avizul no. 32 din 24 Iunie 1946 al Consilului de Inspectori şi Avizul
Contenciosului dat în legatură cu cererea susnumită:

În baza art.I, din Legea no. 384 pentru organizarea
Ministerului Cultelor şi art. 24 din Legea pentru Regimul General al Cultelor
din 1928:

Decidem:

1. Art.1–Biserica lui Dumnezeu Apostolică zisă şi
Penticostală din România, cu sediul în Bucureşti, str. Ecaterina Bazilescu 155,
se recunoaşte în mod provizoriu că asociaţia religioasă până la apariţia noii
legi a cultelor, putând practica liber toatele actele de cult, bucurându-se de
deplina libertate de funcţionare şi manifestare religioasă.

2. Art.2–Asociaţia religioasă menţioanată în toate actele
şi acţiunile sale publice, va respecta limba şi calendarul oficial al Statului,
legile şi regulamentele în vigoare, ordinea publică şi bunele moravuri, evitând
ori ce acte de prozelitism faţă de alte culte sau asociaţii religioase.

3. Art.3–Mărturisirea de credinţă şi statutul de
organizare al asociaţiunii, puse de acord cu prevederile legii pentru regimul
general al cultelor, se vor publica în Monitorul Oficial ulterior.

4. Art.4–D-l Director al Cultelor este însărcinat cu
aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni.” Ministru Ad-Interim(ss) M.
Ralea

PENTICOSTAL – Biserica lui Dumnezeu Apostolica

Penticostalismul este o continuare a mişcării de
„redeşteptare” a credinţei, care a avut loc în secolul trecut. Pe la
1900, predicatorul american Charles F. Parham a început să susţină că asupra
celor credincioşi coboară Duhul Sfânt, aceştia căpătând darul vorbirii în limbi
ne învăţate (glosolalia). Conform Bibliei, acest dar a fost primit de apostoli
în ziua cincizecimii (ziua coborârii Duhului Sfânt, Rusaliile). Întrucât a
cincizecea zi se traduce în limba greacă prin „penticosta”, adepţii
noii mişcări religioase au adoptat denumirea de penticostali. Din S.U.A.
mişcarea penticostală s-a răspândit şi în Europa, mai ales în Germania
şi Norvegia. Numărul credincioşilor a crescut relativ repede, de la circa 1.000
în 1906 la peste 350.000 în 1936. Prima comuniune penticostală din România a
apărut în localitatea Păuliş, judeţul Arad, în anul 1922. În pofida unor
persecuţii la care a fost supusă înainte şi mai ales în timpul celui de al
doilea război mondial, credinţa penticostală s-a extins treptat în mai multe
regiuni ale ţării, în special în nordul Moldovei, în Banat
şi Crişana. Asociaţia credincioşilor penticostali s-a constituit în anul 1924.
Şi acest cult, ca şi celelalte culte evanghelice, a avut de suferit, mai ales
în timpul celui de al doilea război mondial, când mulţi păstori au fost trimişi
în închisoare s-au lagăre. După 23 august 1944, Cultul Penticostal funcţionează
în legalitate. În anul 1950, Biserica Penticostală a fost recunoscută legal.
Conform credinţei penticostale, la baza vieţii spirituale a fiecărui credincios
trebuie să stea convertirea personală, după care, apoi, se face botezul prin
cufundare în apă, în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Ceea ce
constituie specificul acestui cult este propovăduirea şi exercitarea botezului
cu Duhul Sfânt, care se primeşte în urma rugăciunilor prin stăruinţă şi
credinţă că primeşti acest dar de la Dumnezeu, mărturisirea experienţei
darurilor Duhului Sfânt, care pot sa-şi facă simţită prezenţa în cadrul
serviciilor divine, precum şi obţinerea vindecărilor divine prin rugăciune, cu
credinţă.

Organizarea cultului are la bază sistemul centralizat,
respectându-se autonomia bisericească locală. Cultul are o conducere colectivă
centrală, reprezentată de Consiliul bisericesc format din 21 membri şi de
Comitetul executiv format din 7 membri, în frunte cu un preşedinte. Aceste
organe sunt alese în cadrul Adunării generale elective, forul cel mai înalt de
conducere a cultului, care se întruneşte o dată la 4 ani. Bisericile locale au
ca intermediar între ele şi conducerea centrală şase comunităţi regionale :
Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj, Oradea
şi Suceava. Pregătirea păstorilor se face la nivel universitar, în cadrul
Institutului Teologic Penticostal, care funcţionează în Bucureşti. De asemenea,
cultul dispune de trei seminarii teologice liceale şi de două şcoli
postliceale. Potrivit recensământului din 1992, Cultul Penticostal număra circa
220.000 credincioşi (la începutul anului 1995, datele cultului indicau un număr
de 380.000 credincioşi). În cadrul cultului sunt 1.343 biserici şi 7879 filii,
deservite de 354 păstori. În fruntea unei biserici se află un păstor sau mai
mulţi, în funcţie de numărul membrilor şi un comitet ales de fiecare Biserică.
Alţi slujitori mai sunt: prezbiterii şi diaconii, subordonaţi păstorului.
Biserica Penticostală are ca organ de presa oficial „Cuvântul
Adevărului”. De asemenea, editează cărţi cu conţinut religios, cărţi
pentru exercitarea cultului, cărţi pentru instruirea slujitorilor în seminarii
şi în Institutul Teologic Penticostal. Cultul întreţine legături cu Bisericile
Penticostale din Europa, în cadrul Conferinţelor Penticostale Europene, făcând
parte şi din Comitetul acestor Conferinţe, în calitate de membru, în care îşi
are reprezentanţi, precum şi cu Asociaţia Teologică Penticostală Europeană. Pe
plan mondial, participă la Conferinţele Penticostale Mondiale. Relaţii speciale
întreţine cu organizaţia Penticostală Mondială „Church of God”, cu
sediul la Cleveland (Tennessee) – S.U.A., datorită mai multor asemănări
doctrinare şi organizatorice.

Denumirea oficială

CULTUL PENTICOSTAL sau BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA.

Scurt istoric:

Cadrul istoric şi religios în care apar penticostalii
coincide cu începutul secolului XX şi mediul baptist. Întemeietorul
penticostalismului modern a fost Carol Parham, un păstor baptist din California. El a început
să predice o „nouă revărsare a Duhului Sfânt” sau o nouă Cincizecime
(Pentecostes = Cincizecime, momentul pogorârii Duhului Sfânt, la cincizeci de
zile după învierea Domnului, de unde şi numele de penticostali). Astfel
susţinea că Duhul Sfânt s-a şi pogorât deja peste 13 persoane la 3 ianuarie
1901. Destul de rapid, cultul s-a răspândit şi în Europa, mai întâi în
Norvegia, apoi în Germania, prin păstorul luteran Johann Paul, convertit la
noua doctrină ţi care a devenit conducătorul sectei în Germania.
Penticostalii îşi revendică originea în însăşi întemeierea Bisericii creştine
la Pogorârea Duhului Sfânt, mai ales prin practicarea „vorbirii în
limbi”. În funcţie de locul unde se află, de numărul de membrii sau de
tradiţii locale, penticostalii sunt cunoscuţi sub mai multe denumiri: Credinţa
apostolică, Adunarea lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu, Biserica Penticostală
a Sfinţilor, Biserica Evangheliei Depline, Biserica Salem şi altele. Prima
publicaţie „Vestitorul Evangheliei” a fost editata la Akron, în
statul Ohio. În momentul de faţă sunt răspândiţi în toata lumea, au comunităţi
destul de mari în America Latină şi în Africa. Desfăşoară o misiune foarte
activă prin mijloace moderne, au peste tot locaşuri de cult moderne, se ocupă
cu educaţia copiilor şi tineretului, au înfiinţat orfelinate, case pentru
bătrâni, institute de dezalcoolizare, tipăresc reviste, cărţi, iar
„misionarii” desfăşoară un intens prozelitism, penticostalii fiind
astăzi una dintre cele mai active şi mai mari mişcări religioase pe plan
mondial.

Apariţia în România

Ideile penticostale au pătruns în ţara noastră din
Ungaria. Primul român, considerat întemeietorul penticostalilor la noi, a fost
arădeanul Pavel Budeanu, plecat înainte de 1910 în America, unde a ajuns în
contact cu penticostalii si a îmbrăţişat doctrina lor. Întors în ţară, cu
sprijinul unor maghiari mai înstăriţi a întemeiat prima comunitate. Un alt
personaj important a fost pastorul baptist Ioan Bododea din Brailiţa, care,
atras de „vorbirea în limbi”, abandonează baptismul şi se intitulează
„şeful” Bisericii lui Dumnezeu cea Apostolică. Traduce o profesiune
de credinţă penticostală intitulată „Declararea fundamentului adevărat al
Bisericii lui Dumnezeu”, iniţiază doua tipărituri „Glasul
adevărului” şi „Ştiinţa sfinţilor”. În 1925, prin decizia
Ministerului Cultelor şi Artelor, au fost interzişi în România, dar, cu toate
acestea, au funcţionat clandestin; au fost scoşi în afara legii şi în anul
1942. O parte din ei s-au organizat în cadrul cultului baptist, în timp ce
alţii, în ascuns, îşi ţineau adunările noaptea. În 1945, într-o conferinţă la
Arad, s-a decis înfiinţarea Asociaţiei Religioase Penticostale şi reeditarea
revistei „Vestitorul Evangheliei”. În fruntea asociaţiei a fost ales
Gheorghe Bradin, ca preşedinte. În 1949 existau trei organizaţii: Asociaţia
„Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală”, asociaţia
„Creştinii botezaţi cu Duhul Sfânt” şi asociaţia „Ucenicii
Domnului Isus Hristos”. În 1950 au primit recunoaşterea juridică sub
numele de Cultul Penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea Apostolică. După
1989, prin reîntoarcerea unor penticostali plecaţi în Apus şi prin înlocuirea
capilor „compromişi”, mişcarea penticostală a devenit mult mai
activă.

Doctrina

Între cele mai importante învăţături ale
penticostalilor, pe lângă cele menţionate la început şi care sunt comune tuturor
cultelor neoprotestante, putem aminti: traducerea penticostală (versiunea
Cornilescu) a Bibliei singura admisă, Duhul Sfânt ca temelie a concepţiei
penticostale şi Botezul cu Duhul Sfânt care se poate primi şi prin punerea
mâinilor; atunci când botează cu apă practică o singură afundare. Cina Domnului
se oficiază cu azimă şi must. Practică „spălarea picioarelor”,
conducătorii sunt pastorii şi diaconii, respectă duminica şi alte sărbători,
mântuirea se realizează prin Harul lui Dumnezeu, faptele bune (milostenia) au
valoare mântuitoare, cred în împărăţia de 1000 de ani pe care Hristos o va
întemeia împreună cu credincioşi adevăraţi. Practică „vorbirea în
limbi” si „tălmăcirea limbilor”, date prin Duhul Sfânt.

~strainisicalatori~

(dutu)

Un gând despre „DESPRE PENTICOSTALI:Din filele istoriei .Istoria miscarii penticostale din Romania

  1. Cu multa consideratie , pentru o mai buna clarificare intr-o istorie ce s-a vrut a fi lasata incurcata pentru a iesi intr-un anume fel . Se poate vorbi de asociatii religioase recunoscute legal doar din anul 1946. ceea ce scrie Andreescu in vasta lui carte, de la inceputuri pana la aceasta data (anul 1946) sunt din categoria ” marilor legende ” de citit pentru copii .

    „În baza avizului favorabil purtând numărul 32 din data de 24 iunie 1946 al Consiliului de inspectori (din Ministerul Cultelor) precum şi a avizului Contenciosului, Ministerul Cultelor prin decizia nr.39253, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 08 august l946 recunoaşte asociaţia ca legală şi aprobă funcţionarea ei.”

    Aceasta asociatie relig. nu este alta decat Crestinii Botezati cu Duhul Sfant sau Biserica lui Dumnezeu Apostolica zis si ” Penticostala” din Romania , cu sediul in Bucuresti , str.Ecaterina Bazilescu nr.165 ,ce cuprindea marea parte a gruparilor penticostale din Bucovina , Moldova, Banat si sudul tarii si avea presedinte pe P.Cojocaru si secretar pe CV Caraman .

    A se deosebi de cealalta Asociatie relig. Biserica lui Dumnezeu Apostolica (Penticostala) din R.P.R , aprobata prin Decizia nr.64803 si publicata in MO nr.3 din 03.01.1947 , cu sediul in Arad str.Andrei Muresan nr.5 .ce cuprindea in mare parte grupuri de credinciosi penticostali din Ardeal ,avandu-l presedinte pe Bradin Gh., secretar P.Bochian , apoi T.Sandru ( pana la moarte).

    Cele doua asociatii religioase penticostale, pentru a putea fi recunoscute ca si cult religios ( la indicatiile ministerului) prin intrunirea de la Arad din 30 decembrie 1948 (cei din Com, reg.Bucovina , presedinte Gh.irimiciuc) si 15 februarie 1950 (cei din Moldova de sud si Bucuresti Preseedinte P.Cojocaru) ,hotarasc a se uni , astfel ca la 14 nov.1950 prin Decretul 1203 sa fie recunoscuti sub denumirea de Cultul Penticostal sau Biserica lui Dumnezeu Apostolica din RPR ..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s