UMBLAREA PE APE

UMBLAREA PE APE

blogul lui "DUTU"

blogul lui „DUTU”

Daca vrei sa umbli pe apa,trebuie sa cobori din barca.

Contextul:
Dupa ce Mantuitorul a inmultit cele cinci paini si doi pesti in pustiu, „i-a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca de cealalta parte a marii, pe celalalt tarm” (Mt. 14, 22).
Raspunsul la intrebarea: de ce Mantuitorul i-a trimis pe ei sa inainteze pe mare, in timp ce El a ramas pe munte sa se roage, il gasim la Evanghelistul Marcu – Apostolii „nu pricepusera minunea cu inmultirea painilor pentru ca inima lor era impietrita” (Marcu 6, 52).

In timp ce traverseaza marea, Apostolii Il vad pe Mantuitorul mergand pe apa ca pe uscat, il vad pe Petru salvat de Hristos de la inec si cunosc potolirea furtunii dupa ce Mantuitorul va urca in corabie.
Dupa aceste evenimente ei ajung sa spuna, ceea ce trebuia sa marturiseasca dupa inmultirea painilor in pustie, „Doamne, Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu”(Mt. 14, 33).

Asadar, a fost nevoie de aceasta minune speciala pentru ei, ca sa inteleaga inca o data cine era Hristos.
In timp ce ucenicii traversau marea, s-a starnit o furtuna. Amintim ca acest lucru se petrecea noaptea. Din cauza furtunii si a noptii au fost cuprinsi de frica, s-au temut sa nu moara inecati.
Dar Hristos, cunoscand masura incercarii, nu-i lasa singuri decat atat cat trebuie, caci Evanghelia ne spune ca „la a patra straja din noapte” (Mt. 14, 25), El se indreapta spre corabie, mergand pe apa ca pe uscat.
Ucenicii, crezand ca o naluca se indreapta spre ei, au inceput sa strige de frica. Mantuitorul le-a spus: „Indrazniti! Eu sunt, nu va temeti!” (Mt. 14, 27). Iar cand ucenicii L-au recunoscut dupa voce, fara sa-I vada clar fata, Petru a zis: „Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin pe apa la Tine!” (Mt. 14, 28), iar Mantuitorul i-a raspuns: „Vino!” (Mt. 14, 29).

Ce se intampla cu Petru?
Atat timp cat Petru L-a avut in fata pe Hristos, putea merge pe apa. In momentul in care si-a luat privirea de la El si s-a uitat la mare, a inceput sa se scufunde. A fost cuprins de indoiala. In clipa in care se scufunda, „Iisus, intinzandu-i grabnic mana, l-a apucat si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Mt. 14, 31).
De aici retinem ca atat timp cat suntem intr-o relatie vie cu Hristos, nu putem fi robiti de incercarile din lume, insa, in momentul in care ajungem ca mai mult sa ne infricosam decat sa-L iubim pe Dumnezeu atunci cand suntem incercati, ne scufundam in teama si disperare si nu mai iesim biruitori.
Si noi avem parte de minuni, asa cum au avut si Apostolii. Dar precum Apostolii au uitat de dumnezeirea Sa, asa si noi, orbiti de preocuparile noastre desarte, ajungem sa nu-L mai vedem si nici sa-L simtim. Il uitam. Dar cand vine asupra noastra o suferinta, o incercare, ele ne fac sa ne deschidem ochii si sa cerem asemeni lui Petru ajutorul: „Doamne, scapa-ma!” (Mt. 14, 30).

Aplicatie: plecand de la minunea relatată în Noul Testament când Petru umblă pe mare, afla:
Care este barca vieții tale?
– ce înseamnă să mergi pe mare?
– ce faci cu îndoiala?
– care este frica ta?
-ce faci cu valurile și vântul imprevizibil?
– de ce sau dacă merită să renunți la confortul din barcă pentru a merge pe apă ?

Bineînțeles, barca, apa și celelalte elemente sunt doar niște simboluri ale aspectelor vieții noastre, ale circumstanțelor și temerilor cu care ne confruntăm zilnic.
Asa ceva este imposibil (așa cum era pentru Petru mersul pe apă), insa poate fi posibil dacă ții cont de anumiți pași.

În general, oamenii se împart în două categorii:
• care aleg să coboare din barcă: cei care își propun, luptă și realizează lucruri mărețe, aparent imposibile, și
• oamenii care aleg să nu riște, să nu coboare din barcă – este categoria celor mediocri, superficiali, fără prea multe așteptări și fără niște ținte înalte, a căror viață intră în tiparul maselor, al societății,. Aceștia sunt denumiți de autor „legume de barcă”.

Se observă un tipar, niște elemente comune celor care decid să pășească în afara bărcii personale:
– există întotdeauna o chemare, persoana respectivă este solicitată să se implice într-un act de încredere extraordinară, în cazul de față, acela de a coborî din barcă, acolo unde sunt valuri, vânt, furtună… ;
– există întotdeauna o teamă, teamă de imperfecțiune, teamă de eșec, de care să scăpăm;
– există întotdeauna ajutor și încurajare din partea Divinității și oricine trebuie să știe că lucrurile cu adevărat importante se realizează numai în colaborare cu Aceasta, pentru că altfel este imposibil să mergi pe apă;
– există întotdeauna o viață schimbată după aceea. Tu, cel care ai mers pe apă, care ai stat față în față cu valul, vântul și furtuna, vei fi altfel decât cel care a pășit pășit prima dată, timid, afară din barcă. Nu te mai temi că barca se va scufunda, pentru că tu vei știi să mergi pe apă.

Fiecare om este chemat să meargă pe apă și să își abandoneze barca, iar decizia lui nu va fi scutită de consecințe.
Dar ce este barca aceasta ?
Sunt sigur că semnificația diferă de la un om la altul, dar în linii mari sunt componente comune tuturor bărcilor.
Vrei să știi care e barca ta?
Frica îți va spune. Poti sa iti pui următoarea întrebare: „Care este lucrul care mă înspăimântă cel mai mult în special atunci când mă gândesc să-l las în urmă și să pășesc înainte prin credință ?”
Cel mai mare eşec nu este să te scufunzi în valuri. Cel mai grav eșec este să nu cobori niciodată din barcă.
Te provoc să îți descoperi și tu propria barcă din care îți este greu să cobori și să obții o nouă perspectivă a vieții  (de la alti pentru tine)

~strainisicalatori~

 (dutu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s