FR. ADI GLIGA, MARTURIA INTOARCERI LA CREDINTA ~PENTRU O CESACA DE CAFEA~

FR. ADI GLIGA, MARTURIA INTOARCERI LA CREDINTA ~PENTRU O CESACA DE CAFEA~

blogul lui "DUTU"

blogul lui „DUTU”

ADI GLIGA – UN CANTARET SE DESTAINUIE :Duminica trecuta am fost in Biserica Elim din  Sacramento impreuna cu doi cantareti deosebiti, dar nu faptul caci am fost cu ei a fost asa de important (desi m-am simti onorat sa am asa cantareti deosebiti langa mine,talentati si sa pot sa slujesc alaturi de ei)  ci faptul ca am auzit o marturisire despre intoarcerea fratelui Adi Gliga la Domnul, marturisire care am asculta-o pana la lacrami vazand felul minunat in care lucreaza Dumnezeu.

~PENTRU O CESACA DE CAFEA~

Fr Adi a inceput sa isi descrie viata amarata si chinuita in care a trait,o viata de plans;fiind abandonat de ambi parinti a ajuns sa isi traieasca zilele vietii printre straini.

Ca si copil si-a inceput viata purtat in orfelinatele din Romania ,gustand din plin durerea,amaraciunea,lipsa de cele materiale (cele mai simple jucarii pe care un copil ar fi putut sa le aiba) lipsit si alungat de proprii lui parinti,parinti care i-au daruit viata..isi traia viata cu gandul ca intr-o zi va gasi puterea sa realizeze unul din multele planuri facute de el pentru a scapa de toate aceste chinuri si nedreptati oferite de soarta (era pregatit sa se sinucida).In marturisirea lui a suferit mult datorita faptului ca n-a avut o copilarie ca si alti copii…

Ca si copil era obsedat de intrebarea aceasta:” De ce un Dumnezeu plin de mila si dragoste ingaduie atata nedreptate,si de ce isi rasfrange Dumnezeu mania aruncand ura asupra lui ,un biet copil care n-are parte de fericita copilarie ca si alti???  Era intrebarea cu care adormea in galagia tovarasilor lui de dormitor care si ei aveau parte de acelasi dur tratament,si intrebarea cu care se scula in fiecare zi…

Ani au trecut  viata lui nu se schimbase de loc ci mai degraba parca mergea spre rau in fiecare zi…

A crezut caci devenit tanar va putea sa-si castige painea mai usor,si viata sa ii devina mai buna,dar n-a fost asa,tinereta a venit cu greutatiile ei, munca multa si platirea tot mai slaba in comparatie cu colegi lui,toate aceste si pentru faptul ca  culoarea fetei lui era alta si  nu il ajuta de loc…gandul sinucideri se accentua tot mai tare…

A avut parte de dureri si suferinte mai rar intalnite (lucruri care nici nu pot fi redate prin cuvinte). Haina din spate devena tot mai murdara si mai rupta,pantaloni rupti si si papuci nu mai faceau nici o oprire apei ,zapezi si frigului care fara mila ii macinau viata lui de tanar… Containarul de gunoi era alimentara lui si painea mucegaita era cozonacul cel mai bun,coltul strazi era livingroomul unde isi petrecea ziua ,televizorul la care privea era imaginea oamenilor grabiti care nu aveau timp pentru un copil abandonat , cladirea parasita era locul unde infasurat intr-o bucata de covor rupt isi invartea oasele inghetate sa se mai dezmorteasca peste noapte…ca in dimineata urmatoare sa o inceapa de la inceput…..

***Cand scriu aceste randuri ochi imi sunt napaditi de lacrami, trebuie sa ma opresc din cand in cand si fara sa vreau parca il ajut pe Adi la intrebarea lui ,intrebare la care cauta un raspuns:”Unde ai fost Dumnezeu-le,de ce ai ingaduit atata suferinta unui copil nevinovat?

Unde au fost oameni de bine? Romanii aceia asa de primitori care intotdeauna aveau in casa lor o bucata de slanina si pentru strainul de langa ei?

Plansul e mai puternic imi opreste scrisul nu mai vad trebuie sa ma opresc…unde au fost pocaiti,oamenii aceia minunati care vorbesc asa de frumos despre aproapele lor,despre cel cazut intre talhari,ei care gasesc pietre sa arunce dupa; un preot,dupa levit,cum de nu isi gasesc piatra care sa ii nimereasca direct in frunte ,in fatarnicia lor de “samariteni milosi”  gata de  mila fata de ei ,dar nu pentru nenorocitul din strada mare care sta ca o marturie vie descoperindu-le viclenia inimii lor…

E trist,construim catedrale ,bisericiile pocaitilor se intrec in marmura care le imbraca zidurile in timp ce flamandul nu mai gaseste bucata de paine in containarul plin de gunoi, facem misiuni in tari straine pentru nume si fala,pentru reclama biserici noastre si a pastorului nostru in timp ce in curtea noastra copiii mor de foame le sunt gaturile sugrumate ca la niste pui de gaina golasi, nici biserica asa zi sa mama religilor ortodoxia nu e mai buna ,construim catedrala poporului ,ne plimbam cu masin de lux,asteptam si avem pretenita la sarutul plin de pietate a babei de pe strada sa se aplece sa ne pupe poalele vesmintelor in timp ce ii luam banutul invartit intr-o naframuta si asuns sub zadie de frica hotilor, il da biata batrana de buna voie la prefacutii slujitori ai domnului…

O,pana cand vei ingadui Dumnezeu-le sa accepti atata nedreptate si sa vezi atata vicleni pana si la cei ce slujesc altarelor???!!!.

Flamandul din strada ,saracul cu haina rupta si cu pantofi ramasi fara varfuri,rosi pe margine lor ,ei,nu cersec prea mult de la voi(noi) nu asteapta prea multe caci ei stiu prea bine ca abia v-ati construit un hambar nou  si trebuie umplut,caci mercedesul merge cu benzina si benzina s-a scumpit,ei stie ca branza,casul,laptele ,slanina si ouale  aduse in plasa surori batrane cand vine la biserica duminica dimineata si va cheama la usa din spate ca v-a adus ceva..(sora batrana are respect fata de voi) e mancare voastra in care va imbulzit si luxul in care va rasfatati…uitand  de cel ce doarme noaptea in strada si care ar fi bucuros sa stea intins pe treptele bisericii sub covor in noapte friguroasa in timp ce voi va lafaiti in plapume moi,dar nu au harul acesta, ei nu doresc mai mult decat farimiturile care au cazut sub masa si le aduna sluga casei voastre….

Adi Gliga n-a dorit prea multe, dar Dumnezeu a stiut de ce are nevoie… atunci cand disperarea lui a fost la culme si  cand planul sincideri   era gata sa devina realitate daca voi “samariteni milostivi” n-ati actionat ,Dumnezeu s-a ridicat de pe tron ,n-a mai putut sa stea nepasator la intrebarea lui Adi a vrut sa ii dea raspunsul mult asteptat de el,raspuns pe care il astepta de multa vreme ,prea mult la asteptat….

Poate daca era un altul, un coleg pastor,care sa ne returneze vizita,un om instarit in urma caruia putem avea favoruri,actionam altfel,dar pentru un amarat de copil…

Dumnezeu a  oprit un pastor din preocuparile lui (un anonim, am ajuns sa ii cunosc numele si sunt mandru de un asemenea pastor) la facut sa se opreasca  in dreptul lui Adi si sa ii faca o invitatie  la o “ceasca de cafea”.

Cafeaua aceia calda a fost raspunsul la intrebarea vietii,i-a terzit mintea si la facut sa gandeasca pozitiv: eu Adi nu sant un ratat al societati,am fost abandonat de parinti, dar, as putea, sa am un Tata ceresc,eu nu sunt un nimenea in drumul mare ,ci eu sunt un fiu de Dumnezeu, eu am frati si surori care ma vor imbratisa cu dragoste (timpul petrecut cu pastorul aprox.o ora si jumatate ,desi nebagate in sema toate cuvintele pastorului, a fost timpul schimbari lui).

Ca tanarul care pleca-se de la casa parinteasca ,s-a ridicat Adi si s-a dus sa-si caute frati lui..a avut aceiasi respingere pe care a avut-o Iosif de la frati lui (vine visatorul), a trait in biserica cu frati si frati n-au observat ca haina e tot murdara,nu au vazut niciodata “mercedesul” cu care avea Adi sa plece de la biserica ,si ca se opreste la aceiasi “casa” de sub primul pod intalnit in drum,ei ,frati s-au inveselit de cantarile lui,dar Adi n-a avut parte de o mancare de pranz dupa programul de la biserica (desi toate prediciile erau indreptate inspre aproapele lor,si spre ajutorul oferit saracului de langa ei)…n-a avut parte de vorba calda si prietenoasa a fratiilor de credinta ci mai degreba de reprosul acestora:”unde iti este costumul de duminica?” si nici unul dintre ei aproximativ 6 ani nu l-au vazut (parca era batranul care isi luase intentionat palaria in biserica dupa  ce a observat ca nimeni nu il vede, ca sa fie observat de frati ).

Ispita era mare oare acestia sunt “sfinti frati”care vorbesc asa de frumos de dragostea fata de aproapele lor; daca nu era”O CEASCA CU CAFEA”  avea sa spuna el eram plecat de mult, daca nu era un Dumnezeu care sa ii sopteasca la ureche;”mai stai.esti fiul Meu” era plecat inapoi la lada de gunoi, daca nu era un pastor ca si Ghita Moise (verisorul meu pe care l-am indreptat si ajutat pe calea propovaduiri)  care sa stie  sa  se plece pana la urechea lui ADI acoperita de parul lung si   sa ii spuna incet:”Isus te iubeste,nu pleca,tu ai un dar deosebit,esti cantaret” ,Adi al nostru   era plecat de mult…

Intoarcerea lui Adi n-a fost una spectaculara,n-a venit un inger care sa  ii spuna despre Hristos,n-a fost o minune facuta inaintea lui care sa-l determine sa  il urmeze pe Isus,o,nu, a fost un :pastor  si o “CESCA CU CAFEA” un pastor al carui nume nu il redau si care stiu ca Dumnezeu ii va rasplatit pentru cafeau data, a fost un Ghita Mois care nu s-a uitat la culoarea fetei ci a intrat in aceiasi apa convins caci langa el se afla un sfant ,un slujitor deosebit ,un ADI GLIGA prin a carui voce Dumnezeu v-a misca sufletele atator oameni si ii va determina sa se intoarca la Dumnezeu… a fost un Dumnezeu care il tine de aproape si ii spune mereu;”Te iubesc cu o iubire vesnica de aceea mi-am dat viata pentru tine”

Ma opresc aici din redarea mea…

Dupa terminarea programului l-am rugat daca e posibil sa asez marturia aceasta pe unul din blogurile mele ,am primit un raspuns pozitiv i-am spus atunci titlul postari va fi:”PENTRU O CEASCA DE CAFEA…” am redat maruria  asa dupa cum  mi-a ramas in gandirea mea,cu putine aranjari necesare ,puteti sa urmariti direct de la Adi marturia lui , accesand situl aici: http://sacramentoevanghelic.wordpress.com/2013/06/24/cu-adi-gliga-in-vizita-la-biserica-elim-sacramento/

MARTURISIREA MEA;

Am auzit despre Adi i-am vazut fata si i-am ascultat cantarile toate au fost bune dar ca si om am avut si eu retinerile mele cand este vorba despre felul in care se imbraca ,isi poarta parul,a fost insa o zi de Duminica 23 iunie 2013 cand l-am intalnit personal si cand i-am urmarit inchinarea ,de atunci am o parere inalta despre el, e un om deosbit un slujitor care nu numai vorbeste despre dragoste,un slujitor care nu numai ca stie   sa compuna si sa  cante cantari despre dragostea fata de Dumnezeu si fata de aproapele ,el traieste dragostea aceia pe care a asezat-o in cantare…

Dumnezeu sa te binecuvinteze frate Adi si   sa te  ajute   sa-L urmezi toate zilele vietii tale si prin cantarea ta sa rascolesti inima si gandurile multor oameni intorcandui  spre Hristos. Domnul sa se ingrijeasca si de trebuintele tale materiale …

Ma rog pentru slujira ta GBU. (dutu)

~strainisicalatori~

(dutu)

Anunțuri

4 gânduri despre „FR. ADI GLIGA, MARTURIA INTOARCERI LA CREDINTA ~PENTRU O CESACA DE CAFEA~

    • Imi pare bine ca am avut ocazia sa-l intalnesc,Dumnezeu a asezat comori deosebite in oameni nebagati in sema de preamulti dintre noi.
      Ma rog pentru el si lucrarea lui,sincer imi pare rau caci multi frati pastori l-au marginit,in schimb el este un frate minunat un frate ce trebuie pretuit si ajutat cat se poate si atarna de noi. Domnul sa aiba mila de el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s