O FAPTURA ASA DE MINUNATA(1)

O FAPTURA ASA DE MINUNATA(1)

blogul lui "DUTU"

blogul lui „DUTU”

ANII FRUMOSI AI COPILARIEI, CUM AM DEVENIT “AMERICAN”

*Cuvantul de aur:Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Ps.139:14).

Astazi mi-a fost dat sa ma scol mai devreme ca de obicei…am privit in jur si am zi :”O ,Doamne cat de mare esti”. Am exclamat cuvinte de adorare pe care le-am adus cu drag din toata inima,Celui care cu adevarat le merita.

Cu multi ani in urma pe ulitele satului Bogata de sus , din vorba in vorba de la o vecina la alta,pana ce a aflat tot satul s-a dus o veste :”Gavris si Reghina au un baiat”. Era o veste imbucuratoare,satul mai are un locuitor in plus ,asa se gandeau ei pe vremea aceea. Timpul a trecut ,ca si copil am avut o viata fericita, o viata cu nu prea multe lucruri materiale ,dar simteam tot deauna caldura celor dragi ai mei,si a oamenilor din sat.Eram un copil aparte de ceilalti copiii ai satului,satul vedea in viitor un om de incredere in mine…

Eram pe clasa a-4-a cand l-a scola s-a facut un program ,atunci clasa noastra a jucat o piesa de teatru in care  am jucat rolul de imparat  “Imparatul Somnorila” imi amintesc si acuma bine,cand am dat panza cortului care tinea ca usa si am iesit pe scena totii sateni adunati s-au ridicat in picioare si nu s-au mai oprit din aplauzele lor (eram imparat pentru cateva minute).

Eram bun la recitat de poezie si eram copilul care scotea saptamanal cele mai multe cartii de la bibloteca scolii si le citeam pe toate…

Intr-o zi cand ma jucam pe drumul satului impingand un cerc cu un fier beton,s-au oprit doi strainii in dreptul meu si m-au intrebat:”Tu esti ,Dutu?” “da” a fost raspunsul meu.

“Unde este tatal tau? Vrem sa ii transmitem o veste..”mi-au spus cei doi calatori pe care nu i-am vazut pana atunci si nici de atunci incoace,ei erau imbracati cu costume negre si purtau cravata(a fost prima data cand am vazut oameni imbracati asa de elegant).

L-am adus pe tata,stateam acuma in drum aproape de casa domnului Coroian cand a inceput cei doi sa spuna: “Am venit sa iti aducem o veste,copilul acesta v-a trebui sa plece in America,sa nu va ingrijorati de aceasta ,v-a trebui sa ave-ti grija de el intocmai ca si de ceilalti copiii ,dar trebuie sa stiti acolo va locui el”.

Oameni au plecat ,tata a inceput sa spuna satenilor vestea aceasta ;”Dutu va trebui sa plece in America”, asa am fost poreclit :“americanul”.

Asa am devenit primul “American din Bogata” mi-am vazut de copilaria mea linistita ,si din cand in cand si poate chiar prea des o necajeam pe mama cu cuvintele pe care le cantam mereu inaintea ei:”Departe de casa in curand voi pleca,durerea din suflet,mi-o stie doar inima mea,si de-o stie o inma azi,e inima mamei ce plange cu amar ,ca stie ca plec si ma duc de la ea…(iti cer iertare azi,mama caci prea mult te-am necajit cu cantarea aceasta).

Am luat o bucata de hartie, am scris pe ea cuvintele transmise de cei doi drumetii,dupa  ce am impaturato frumos am intrat in grajdul de animale si intre grinda a doua si scandurile de la tavan am gasit un loc unde am putut sa o asez aceea hartie.. Ea se afla acolo si azi daca nu s-a carbonizat. Istoria grajdului e o istorie aparte…Parintii mei au angajat pe fratele Bumb Gheorghe sa le construiasca grajdul (el era mesterul satului)un om harnic si putin cam dintr-o bucata cam nervos,eram ajutorul lui sa ii dau cate o bucate de lemn sau o scula. Avenit si vreme cand sa puna acoperisul grajdului,ma plimbam deasupra pertilor cornii au fost ridicati si asezati pe ziduri,i-ar mama l-a chemat la o placinta..am ramas singur ,el incepuse sa masoare cornii si urma ca sa le taie capetele dupa ce se intorcea, ca un meserias istet in formare ce eram ,am luat metru  si creionul am facut masuratorile mele si i-am schimbat toate masuratorile de la cornii.

A venit fr. Gheorghe si a inceput sa ii taie ,avea un ferestrau mare care se intindea cu o ata si un lemn cu care invartea ata,ia taiat pe toti fara sa observe caci era schimbat locul unde el a insemnat mai inainte…

Stateam deoparte si eram mandru de isprava ce o facuseram,spre seara corni au fost taiati si incepea acum sa ii ridice pe ziduri cand a observat caci stresina grajdului era prea mica,”ce sa intamplat” l-am auzit vorbind singur,cine mi-a schimbat masuratorile,nu i-am spus ,dar nu a mai avut cale de intoarcere lemnul era scump,si banii nu erau …

De cate ori am mers acasa m-am oprit in dreptul grajdului si exclamam :”micutul meserias” cam asa am devenit si meserias.

IMI DORESC SA AM IN CONTINUARE MULTI ANI SI NUMAI ASA DE BUNI CUM AU FOST PANA ACUMA:”LA MULTI ANI!”

***VA URMA***

~strainisicalatori~

(dutu)

Anunțuri

2 gânduri despre „O FAPTURA ASA DE MINUNATA(1)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s