UN GÎND DE SĂRBĂTORI.

 UN GÎND DE SĂRBĂTORI. By strainişicălători.

VREMEA SĂRBĂTORILOR, VREMEA BUCURIEI

Vremea Sarbatorilor aduce cu ea , petrecere şi voie bună, prieteni se întîlnesc, familiile se adună în jurul mesei,  bisericiile pregătesc programe, tineri pleacă la colindat… Totul este bine, nu-i aşa???

Cu toate acestea statisticile scot în evidenţă ca cele mai multe certuri în familii, se întîmplă în timpul sărbătorilor.

Mama cu stergarul în brîu obosita de atîta lucru, îşi aşteaptă copii să vină acasă, îmbrăţişînd pe fiecare dintre ei, feciori, si fete, nurori, gineri, nepoţi şi nepoate, în timp ce se aşează la masă să îi servească, tatăl îşi face şi el datoria aduce sticlele cu băuturi, cu vinul acela pocăiesc care mai nou nu lipseşte nici dintr-o casă creştinească.

 

După ce se face rugăciunea de mulţumire la care mama ar vrea să nu uite să îi amintească pe ţoţi , uită ce e mai important şi pentru ce ar fi trebui să mulţumească; pentru Darul de crăciun, şi pentru bucatele gustoase pregătite, se aşeasă cu toţi, în timp ce mama se îndreaptă cu ceaunul în brîu cu lingura de lemn înfiptă adînc în carnea din el, amintinduşi de ani cînd copii erau mici şi îi servea în felul acesta, dintr-odată, liniştea care se aşternuse este sparta de unul mai deocheat dintre ei, ori de o noră său fică cu dor de afişare, şi bucuria Craciunului începe să dispară.

 

Mama îşi ia ştergarul, il foloseşte acuma să îşi şteargă lacrămile, în timp ce bătrînul tată se apropie încet de ea să o mîngăie; “nu mai plînge, sunt copii”, “da, dar cît m-am trudit,şi i-am dorit să  îi văd pe toţi, aceasta îmi e răsplata…”

Pe un pat, intr-o camera s-au dus cîtiva dinte copii, să povestească de cele întîmplate, iar pe scaunul din bucătarie fară nici o sfială stă  aşezat acela (aceia) care a spart liniştea serii şi bucuria unui Crăciun fericit, bombănind cuvintele:” trebuia să îi spun, ca prea mare se ţine, prea îşi dă aere…”

Şi uitea aşa întîlnirea era mai bine de nu îşi avea locul…

Fiecare în grupuşorul nou format încep să iubească ceea ce de fapt Dumnezeu urăşte.

Iata ce scrie în cartea “Proverbe.6:16-19), Sase lucruri uraste Domnul si chiar sapte Ii sunt urate:

1. ochii trufasi,

2. limba mincinoasa,

3. mainile care varsa sange nevinovat,

4. inima care urzeste planuri nelegiuite,

5. picioarele care alearga repede la rau,

6. martorul mincinos, care spune minciuni,

7. cel ce starneste certuri intre frati.

 

***Ce este de facut atunci, fratilor? SĂ SCHIMBĂM PLACA…

  • Cand va adunati laolalta,
  •  daca unul din voi are o cantare,
  •  altul, o invatatura,
  • altul, o descoperire,
  •  altul, o vorba in alta limba,
  •  altul, o talmacire,
  • toate sa se faca spre zidirea sufleteasca. (1Cor.14:26)

 

 

 

Ca şi fraţi, să fim atenţi să nu facem, să nu vorbim, să nu iubim ce de fapt Dumnezeu urăşte, ci mai degrabă să fim bucuroşi de părăşia întîlniri frăţeşti la sărbători.

 

SĂ NU IUBIM CE DOMNUL URĂŞTE…MAI DEGRABĂ SĂ IUBIM CE DOMNUL IUBEŞTE.

***Sărbători binecuvântate!

~străinişicălători~

(duţu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s