Dovezi uimitoare pe drumul de la ură la dragoste

 „Haide să nu ne mai facem rău unul altuia. Începe tu primul.
” Cam la asta se rezumă de multe ori tentativele noastre eșuate de a pune capăt unei relații de ură sau dispreț față cineva care ne face rău, într-un fel sau altul. Dacă însă am înceta să ne subestimăm voința, am putea chiar învăța ceva din exemplele care urmează.

1. În decembrie 1914, pe un câmp de luptă din Belgia, soldații germani și englezi au hotărât să lase jos armele și să sărbătorească Crăciunul împreună. Soldații au făcut schimb de alimente, cadouri (din ce aveau la ei) și povești, au cântat colinde și chiar au jucat o partidă de fotbal acolo, în tranșee. Dar mai important decât atât, a fost o ocazie pentru ambele tabere să își îngroape morții. Știind că soldaților le va fi foarte greu să se mai lupte după acest episod, generalii din ambele tabere pur și simplu au înlocuit trupele. Întâmplarea a rămas cunoscută în istorie ca „Armistițiul de Crăciun” și a fost ecranizată în filmul artistic „Joyeux Noel”.

2. La doar câteva săptămâni de la un atentat sinucigaș cu bombă, care a omorât 100 de persoane aflate într-o biserică creștină din Pakistan, aproximativ 300 de musulmani s-au adunat în preajma Bisericii „St. Anthony”, formând o barieră de protecție pentru creștinii care se rugau înăuntru. Acesta a fost al doilea lanț uman format după atentat, în care musulmanii s-au unit pentru a proteja grupul creștin minoritar și pentru a le asigura condițiile de a-și practica religia fără teamă de amenințarea teroriștilor.

3. Când Chy Johnson, o fetiță cu nevoi speciale de la Liceul „Queen Creek” din Arizona, a fost bătută la școală, mama sa l-a sunat pe Carson Jones, un prieten de familie și starul echipei de fotbal a școlii, să afle cine sunt vinovații. Carson însă i-a făcut o favoare și mai mare. El și alți membri ai echipei de fotbal au luat-o de Chy sub protecția lor, stând cu ea în pauze, conducând-o la clase și luând masa de prânz cu ea. În curând, a devenit favorita întregii echipe și toate răutățile pe care le suferea înainte din parte colegilor au încetat subit.

4. În 1996, când Organizația Ku Klux Klan a inițiat o manifestație în orașul Ann Arbour din Michigan (SUA), Keshia Thomas avea 18 ani. Asta nu a împiedicat-o să ia poziție împotriva urii și discriminării pe care o promova KKK-ul și să iasă în stradă alături de alte câteva sute de persoane care au manifestat împotriva reuniunii organizației rasiste. Însă când unul dintre membrii KKK a ajuns din greșeală în tabăra adversă, a protestatarilor, s-a dezlănțuit cu adevărat ura. Oamenii au sărit să-l bată, unii strigând că ar trebui să îl omoare. Keshia Thomas se afla printre manifestanții care l-au urmărit pe bărbat, însă când a văzut că, odată prins, bărbatul a căzut victimă furiei celorlalți, tânăra s-a aruncat între victimă și bâtele celor care îl loveau fără discernământ, pentru a-l proteja. Gestul ei i-a salvat viața. Citiți continuarea aici.

5. O musulmană gravidă a fost grav bătută anul trecut în Suedia, pentru că era îmbrăcată după portul tradițional, cu capul acoperit. Atacatorii i-au rupt hijabul, au dat-o cu capul de portiera unei mașini și au lăsat-o inconștientă în stradă. În timp ce se recupera în spital, femeile din țară, musulmane și nemusulmane au protestat împotriva urii și discriminării, acoperindu-și capul și punând poze cu ele pe rețelele sociale.
Vă întrebați de unde există atâta ură în oameni? Conform dr. Robert Fuller, atunci când cineva ne insultă demnitatea sau face ceva ce ni se pare inacceptabil, ceea ce experimentăm pe loc este furie, nu ură. Cheia transformării furiei în ură stă în dispoziția noastră de a acționa dictați de acest sentiment. Dacă putem găsi o modalitate de a combate sau îndrepta răul făcut, furia se disipează înainte de a se transforma în ură, însă dacă o ținem la foc mocnit înăuntrul nostru, ea se întărește și se transformă într-o ură rece, calculată, constantă. Și deși cauza pare să vină din exterior, ura are și un complice care stă în noi, și anume frica. „Ne este frică înainte să urâm. Furia se solidifică în ură atunci când ne este foarte frică că cineva ne va domina viața în feluri în care nici nu putem accepta, nici nu putem combate”, scrie Fuller, în Psychology Today.

Atunci cum se poate opri acest proces sau, și mai important, cum se poate trece bariera de la ură la dragoste? Mai întâi, nepermițând fricii să ne domine, ne recăpătăm puterea de a combate cinstit și nepătimaș răul care ni se face, ceea ce permite furiei să se stingă și să nu se consolideze sub forma urii. Apoi, cu doar un strop din capacitatea de a recunoaște valoarea adversarului se deschide posibilitatea recunoașterii benefice că avem ce învăța de la adversari sau rivali. Din acest punct, drumul este deschis chiar pentru parteneriat. Nu putem să-i apreciem pe cei de care ne temem. Dar o inimă care a reușit să se deschidă pentru a respecta un rival și a recunoaște părțile lui bune, e pregătită să experimenteze și parteneriatul, care permite dezvoltarea dragostei, adică un cu totul alt capitol. Dar care nu poate începe până ce pașii preliminari nu sunt făcuți.

Sursa:  http://www.semneletimpului.ro/stiri/Dovezi-uimitoare-din-drumul-de-la-ura-la-dragoste-13373.html