ALEGERI IN CONDUCEREA BISERICILOR LOCALE ~ ALEGEȚI DINTRE VOI…

ALEGERI IN CONDUCEREA BISERICILOR LOCALE  ~ALEGEȚI  DINTRE  VOI…

Deaceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune,pe cari îi vom pune la slujba aceasta. – Fapte 6:3

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al rânduielii. Una din rânduielile divine este organizarea și funcționarea cu randament maxim a trupului Său numit Biserica Sa.

Organizarea poporului lui Dumnezeu nu a apărut odată cu nașterea Bisericii, organizarea este un principiu divin apărut o dată cu omul. Încă din Eden Domnul a hotărât o structură de organizare, de autoritate, de responsabilitate și de bună funcționare a familiei umane, după chipul Familiei divine.

Vrăjmașul armoniei și binecuvântării divine a fost și este coaliția diavol-fire pământească, coaliție ce s-a opus și încă se mai opune lui Dumnezeu, transformând frumosul în urât, ordinea în haos, autoritatea în tiranie, ascultarea în revoltă, Edenul în spini și pălămidă.

În babilonia instalată pe pământ, Domnul Și-a format un popor din familia lui Avraam, popor care l-a organizat după principii divine, făcând din acest popor de nomazi, un popor mesianic de o frumusețe vrednică de invidiat.

Iată ce spune despre acest popor aflat în mărsăluire spre o patrie promisă de Dumnezeu, un prooroc dinafara lui Israel:

Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele!  Ele se întind ca nişte văi, Ca nişte grădini lângă un râu, Ca nişte copaci de aloe pe cari i-a sădit Domnul, Ca nişte cedri pe lângă ape. – Numeri 24:5,6-

În adevăr tabăra lui Israel era organizată pe seminții și pe familii, cu căpetenii peste zece, peste o sută, peste o mie. Și când se deplasau și când se opreau, fiecare ins, familie și seminție își cunoștea locul, slujba, și așezarea față de Cortul Întâlnirii.

Apoi slujitorii din aria spirituală, slujitorii Cortului Întâlnirii, aleși din seminția lui Levi, erau și ei organizați și  li s-a dat fiecărui slujitor din cele trei familii ce compuneau seminția lui Levi, o slujbă concretă și complementară celorlalte slujbe. Cu alte cuvinte nu făceau toți de toate, ci fiecare își cunoștea locul și îl accepta cu bucurie.

Iată, de exmplu care era slujba Chehatiților:  

Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis: 

 „Numără pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,  

dela vîrsta de treizeci de ani în sus, pînă la vîrsta de cincizeci de ani, pe toţi cei destoinici să facă vreo slujbă la Cortul Întîlnirii. 

 Iată slujbele fiilor lui Chehat, în Cortul Întîlnirii: ele privesc Locul prea sfînt (Numeri 4:1-4)

După aceleși principii au fost aleși și slujitorii din celelalte două familii, a Gherșoniților și a Merariților, și iată slujba ce trebuiau s-o facă:

Iată slujbele familiilor Gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s’o facă şi ce vor trebui să ducă.  

 Să ducă covoarele cortului şi cortul întîlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea de piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întîlnirii; 

 pânzele curţii şi perdeaua dela uşa porţii curţii, dejur împrejurul cortului şi altarului, funiile lor şi toate uneltele cari ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri. Numeri 4:24-26

Iar  pentru descendenții lui Merari, Domnul a hotărât ca să slujească în ce a mai rămas de făcut pentru slujba Cortului Întâlnirii:

Iată ce este dat în grija lor şi ce au ei de dus, pentru toate slujbele din cortul întîlnirii: scândurile cortului, drugii lui, stâlpii lui, picioarele lui; 

stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, funiile lor, toate uneltele cari ţin de ei şi tot ce este rânduit pentru slujba lor. Să spuneţi pe nume lucrurile cari sunt date în grija lor şi pe cari le au ei de purtat.  

Acestea sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe cari au să le facă ei în cortul întâlnirii, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.”  – Num 4:31-33

Dar diavolul nu doarme așa că s-a răzvrătit împotriva lui Moise și Aron, adică împotriva lui Dumnezeu, folosindu-se de ambițiile  firi pământești ale lui Core, Datan și Abiram, trei căpetenii din Seminția lui Levi (Core), respectiv din seminția lui Ruben. Să-i ascultăm:

Destul! căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai pe sus de adunarea Domnului?”– Numeri 16:3

Dacă ei nu au văzut alegerea Domnului, au vrut să se ridice ei la egalitate cu Moise și Aron:

…Destul, copiii lui Levi…  Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel,  lăsându-vă  să vă apropiați de El… și acum mai voiți și preoția… Moise s-a mâniat foarte tare…  (Numeri 16:7-10).

A intervenit Dumnezeu și i-a înghițit pământul pe cei răzvrătiți, și s-a liniștit adunarea lui Dumnezeu pentru o zi, însă:

A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!”– (Numeri 16:41).

Mânia Domnului  a făcut prăpăd în Israel și s-a oprit doar când Moise și Aron au mijlocit pentru cei vinovați.

Este ceva nou sub Soare? Oare doar în Israel se poate întâmpla așa ceva sau și în Biserica Domnului? Din păcate și în Noul Israel, adică în Biserică se pot întâmpla aceleași lucruri, adică să fie contestați adevărații aleși ai lui Dumnezeu de către cei nealeși sau mai pușin aleși.

Noi suntem egali în mântuire, dar suntem complementari în daruri și slujire.

Apostolul iubirii ne prezintă un astfel de caz:

Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întîietatea între ei, nu vrea să ştie de noi.   

De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe cari le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică.   

Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu: cine face răul, n’a văzut pe Dumnezeu. (3 Ioan 1:9-11)

Dar alegeri și organizări trebuiesc făcute. Vor fi ele prilej de sărbătoare și încurajare sau prilej de tulburare și răzvrătire, mușcându-ne unii pe alții și nimicindu-ne unii pe alții, nimicind lucrarea lui Dumnezeu care este Biserica Sa pentru care a murit Cristos?

E un bun prilej acum la sfîrșit de an, să ne măsurăm pentru a ști cât am crescut în anul ce s-a scurs. Părinții își măsoară copii făcând un semn la blana ușii, pentru ca să fie vizibilă creșterea fizică. Ceva asemănător dorim să facem și pe plan spiritual.

Avem nevoie de principii sfinte pentru alegeri și organizări sfinte.

Iată câteva principii pe care ar trebui să le avem în vedere atunci când suntem puși în postura de alegător.

  1. Alegerile sfinte trebuie să caute să aleagă pe cei mai buni dintre cei buni, într-o atmosferă de dragoste, ca între oamenii care au ieșit din cursa afirmării de sine. (adică ca între oamenii lui Dumnezeu care pot spune oricând: Accept să fiu al doilea!)
  2. Alegerile nu sunt ocazia de a ne răfui unul cu altul, pentru că Legea morală spune astfel: Blestemat să fie cel ce va lovi pe aproapele lui în ascuns! – Și tot poporul să răspundă: Amin! (Deuteronom 27:24).
  3. Alegerile trebuie făcute în primul rând după principiile BIBLICE, căutând pe cei mai aproape frați de idealul slujitorului prezentat de Pavel in 1 Timotei și Tit  și în celelalte Scripturi (noi le-am parcurs mai pe îndelete când am prezentat cartea Măsura unui om).
  4. Alegerile trebuie să țină seama și de SPECIFICUL bisericii noastre, o biserică din Diaspora, condamnată la dispariție, (dacă nu se vor găsi oamenii si soluțiile salvatoare, pentru a realiza tranzitul cu pierderi minime, de la cultura română la cea româno-americană).

Din fiii lui Isahar, cari se pricepeau în înțelegerea vremurilor și

    știau ce trebuia sã facã Israel, douã sute de cãpetenii, și toți frații

    lor erau puși supt porunca lor. (1 Cron. 12:32)

  1. Alegerile vor trebui să țină cont și de VIZIUNEA pe care fondatorii acestei Biserici au avut-o la început, adică orientarea lucrărilor Bisericii, spre salvarea, creșterea și implicarea copiilor noștrii și prin ei, a celor din jurul nostru, de orice etnie ar fi ei.

Dorim să dăm și câteva criterii de bază după care să cântărim pe frații propuși pentru conducere și mai ales pentru ordinare.

Astfel am notat aici 9 CRITERII DE ALEGERE a celor mai buni

dintre cei buni, criterii care să privescă la candidați, prin prisma:

BIBLIEI, a SPECIFICULUI bisericii din Diaspora si aVIZIUNII

Bisericii Speranța:

 

  1. 1.    Să fie moral:

Adică într-o corectă relaţie cu Legea morală a lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, credinciosul trebuie să aibă roada Duhului/să fie un om de caracter/ să fie om integru, precum: nu viclean, nu mândru (doritor de a se afirma pe sine!), nu bârfitor, ci transparent, smerit, întelept in vorbire, stăpân pe limbă, vorbit de bine, sociabil, având spirit de echipă, etc. (vezi Masura unui om!)

Ioan evanghelistul scrie privitor la criteriu după care știm că cineva este moral/este în Domnul:

Cine are poruncile Mele și le pãzește, acela Mã iubește; și cine Mã iubește, va fi iubit de Tatãl Meu. Eu îl voi iubi, și Mã voi arãta lui.”

… „Dacã Mã iubește cineva, va pãzi cuvîntul Meu, și Tatãl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, și vom locui împreunã cu el.

Cine nu Mã iubește, nu pãzește cuvintele Mele…(Ioan 14:21-24)

Dar cine pãzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desãvîrșitã; prin aceasta știm cã suntem în El. (1 Ioan 2:5)

Cãci dragostea de Dumnezeu stã în pãzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele; (1 Ioan 5:3)

 

  1. 2.    Să fie spiritual

Poți să fi moral, dar să nu fi spiritual, adică, poți să fi omul care nu poți fi acuzat de o călcare a vreunei porunci morale, și totuși să nu fi un om al Duhului.

Omul spiritual este omul ce este caracterizat printr-o permanentă cautare și foame după lucrurile duhovnicești, fiind în permanentă călăuzire și colaborare cu Duhul lui Dumnezeu.

Lucrarea Duhului se vede în orice slujitor pentru că ea presupune: pocăinţă, naştere din nou, sfinţire, umplere si umblare în ascultare și smerenie înaintea/pentru  Dumnezeu.

Un astfel de om iubește pe Domnul și Cuvântul Lui, discerne glasului Duhului Sfânt dinafara sau dinlăuntrul lui, fiind deci un om spiritual sau duhovnicesc.

Exemple:

Fiul nerisipitor a fost un om moral, dar nu a fost deloc spiritual, neînțelegând inima tatălui pentru fratele lui risipitor.

Tânărul bogat era un om moral (Domnul l-a iubit pentru aceasta) dar nu a putut să pună pe Domnul și umblarea după El, deasupra averii lui. A fost nespiritual deci.

Celui ce i se cere să meargă o milă de loc ajutând pe un altul,

și face acest lucru, este un om moral, dar cel ce merge două mile este spiritual.

Cel ce-și dă haina când îi este cerută de un sărac, este moral, dar

dacă-și dă și cămașa care n-a fost cerută, el este spiritual.

Cine iubește cu dragostea fileo este moral, dar cel ce iubește cu dragostea agape este spiritual.

Cel ce se bucură de reușita lui este moral, dar cel ce se bucură de reușita altuia, este spiritual.

  1. 3.    Să fie abil:

Adică să poată sluji performant/să fie destoinic, folosind cu înțelepciune și pricepere darul primit pentru lucrare, după puterea dată lui, si după credinţa primită de sus.

Să aibă cunoștinta și râvna necesară unei slujiri cu randament, și a unei bune comunicări interumane, putând folosi în mod ușor și mijloacele mass-mediei. Timpul e marea problemă a celor din Diaspora (și nu numai a lor), așa că teleconferintele, si mijloacele moderne de comunicare, pot crește timpul dăruit lucrării lui Dumnezeu cu pănă la 70%,; (Bineneteles acest lucru nu trebuie și nu poate  excluse nevoile de întâlniri de părtășie și sfat, de tipul „față către față”).

Este de preferat slujitorul moral și spiritual al lui Dumnezeu si aibă și cultura generală (să fie școlit/cu pregătire, zicem noi), având în vedere că vrem să slujim copiilor și tinerilor noștri, care sunt adesea mai informați decât slujitorii altarului, stăpânind bine posibilitățile de informare si prezentare a informației potrivit vremii în care trăim. (Binențeles, cu masură și întelepciune, pentru beneficiile lucrării la care este chemat).

Ce câtă prețuire i se adresează Pavel lui Luca când îl numește doctorul preaiubit: Luca doctorul prea iubit, și Dima, vă trimit sănătate (Coloseni 4:14).

La fel, Pavel lasă porunci lui Tit în legătură cu un creștin numit, legiuitorul (avocatul/judecătorul) Zena: Ai grijă de legiuitorul Zena

          Și Apolo să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru cîlătoria

        lor (Tit 3:13).

  1. 4.    Să fie disponibil pentru slujbă:

Adică să fie gata de a jertfi din timpul său, din sănătatea sa, din banii lui, pentru a sluji fratilor și lui Dumnezeu, pentru a se consacra deci, lucrării la care este chemat. Este o mare jertfă și unii pot s-o facă mai ușor alții mai greu. Din doi egali, la celelalte criterii, este deci de preferat cel care este mai disponibil de a se dărui lucrării, fără piedici și rezerve.

Altfel zis, ocupaţia, familia, și sănătatea să-i permită jertfa de timp în fiecare săptămână, în mod constant și de asemenea consistent.

  1. 5.    Să aibă familie model:

Adica, soţia sa fie neclevetitoare, iar copiii sa fie credinciosi si supusi, să-l urmeze/să fie cu el in biserica locala, pentru ca unde ti-e comoara acolo iti este si inima! Măsura în care familia unui slujitor este legată de lucrarea bisericii, va marca în mod dramatic, succesul lucrării slujitorului.

  1. 6.    Să aibă chemare și experienţă în slujba/departamentul în care este propus

Adica, fratele să se fi afirmat ca fiind eficient în slujba respectivă, și să aibă experiență de cel puţin de un an în slujba la care candidează (predicare, pastorație, învățătură, conducere, tineret, rugăciune, căntare, studiu biblic, etc)

  1. 7.    Să fie potrivit cu nevoia SPECIFICA a diasporei si cu VIZIUNEA bisericii Speranta (evitarea disparitiei bisericii locale prin moartea romanilor!)

Fiecare lucrator da randament maxim pentru un anumit timp si pentru un anumit loc. Cu schimbarea locului si in scurgerea timpului, unii trebuie sa ne micsoram pentru ca altii sa poata sa creasca prin intrebuintarea darului lor, stând langa cei cu experienta care pot sa ii incurajeze si sa-i sfatuiasca in dragoste. (Exemple de arii in care trebuie sa corspundem: nevoia de limbă, nevoia de comunicare/prezentare modernă, nevoia de cultură generală, nevoia de limbaj dezvoltat, etc. )

  1. 8.    Sa fie cu inima pentru si in Biserica Speranta

Masurăm acest lucru prin cel puțin două elemente: copiii sunt în Biserica Speranța, iar dărnicia este cu jertfă, contantă, consistentă, motivată și cu bucurie. Unde-ti este comoara (copiii, sotia, rudele, prietenii sau banii) acolo iți este și inima!

  1. 9.    Să fie matur și fizic și spiritual

În principiu, maturitate fizică înseamnă că fratele candidat să aibă vârsta  undeva 25-50 ani, fiind flexibili la cazurile de exepție.  (Pînă la 25-30 de ani ai putea, dar nu prea ști, după 50 de ani ai ști dar nu adesea nu prea poți!)

Iata textul dupa care ne orientam:

„… De la vârstă de douăzeci şi cinci de ani în sus, orice Levit va intra în slujba cortului întâlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo. De la vârsta de cincizeci de ani încolo, să iasă din slujbă, şi să nu mai slujească. Va putea să ajute pe fraţii lui în cortul întîlnirii, să păzească ce le este dat în grijă…” (Num 8:24-26).

De asemenea, maturitate spirituală înseamnă să nu fie întors de curând la Domnul, iar intoarcerea sa fi fost printr-o reală pocăință, având ca principiu un minim de 7 ani de pocăință reală, umblare și slujire înaintea Domnului.

 

 

 

 

S-A DUS UN AN…

,,…vedem cum ni se duc anii ca un sunet“ (Psalmul 90.9b)

S-a dus un an de lupte grele

Şi răni ce-au sângerat ades…

S-a dus un an de lupte grele

Cu nopţi de groază, fără stele,

Cu taine pline de-nţeles

Şi răni ce-au sângerat ades…

 

Trec anii fără de zăbavă,

Şi-n zborul lor nu contenesc…

Curând vei fi şi tu, în slavă,

Pe-un fără seamăn plai ceresc…

 

S-a dus un an de suferinţă

Şi dureroase încercări…

S-a dus un an de suferinţă,

Şi n-ai dus lipsă-n vreo privinţă

De har şi binecuvântări

Prin dureroase încercări…

S-a dus un an de lungă trudă

Pe-ntinsul Cerului ogor…

S-a dus un an de lungă trudă,

Brăzdându-ţi mâini şi fruntea udă

Şi-nvrednicindu-te cu spor,

Pe-ntinsul Cerului ogor…

(Cântare compusă de Ticu Moisa)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s