„Crede și nu cerceta”, sintagma unei credințe convenabile

„Crede și nu cerceta”, sintagma unei credințe convenabile

Biblia este suficient să fie citită, nu și studiată, ar putea afirma mulți dintre cei obișnuiți cu răsfoirea paginilor sfinte. Pe de altă parte, există creștini implicați activ în cercetarea minuțioasă a textului sacru. Însă, fără metodă. Alții aleg să nu o citească deloc, chiar dacă sunt conectați la tradițiile religioase. O sintagmă acceptată la nivel popular este că trebuie să „credem și nu să cercetăm”. Implicațiile care stau în spatele acestei gândiri sunt mai profunde decât ne-am aștepta.

Miza ar putea fi insesizabilă la prima vedere. La ce poate conduce credința care nu este însoțită de cercetare? Referindu-se la semnificația Paștelui la români, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici a afirmat într-un interviu video recent acordat ziarului Adevărul, că profunzimea acestei mari sărbători creștine nu este conștientizată de majoritatea credincioșilor. „Sărbătoarea se rezumă la ritualul nopții de Înviere, al ciocnirii ouălor sau al praznicului mielului”. În opinia sa, evenimentul are în conștiința celor mai mulți un aspect predominant hedonist.

Și atunci, există o soluție a ieșirii din acest tradiționalism cultivat? O „participare conștientă” ar oferi o nouă perspectivă oricărui eveniment de natură religioasă, susține academicianul. Aceasta ar presupune mai întâi o înțelegere a semnificațiilor. Adică, o cercetare a profunzimilor și subtilităților. Dar cine vrea să înțeleagă trebuie să se ferească de „magia care se ascunde în practica religioasă actuală” spunea Bălăceanu-Stolnici. În opinia sa, există încă în ritualurile românești aspecte care amintesc de incantațiile șamanice, de superstiții sau de autoflagelări care nu au nimic în comun cu creștinismul. Iar acesta este efectul unei credințe în care cercetarea nu își găsește fundamentul. Multiplicarea unor ritualuri (chiar bune fiind) fără să le fie pătrunse semnificația poate deveni nocivă. Chiar dacă la prima vedere acest aspect este insesizabil.

Credința, între ignoranță și cercetare

Pe de altă parte, și cercetarea asiduă poate avea implicații care nu sunt întotdeauna benefice. Conform unei analize Pew Forum există în jur de 41.000 de denominații și organizații creștine, care citesc același text biblic și care, bineînțeles, îl înțeleg diferit.

În fața acestei situații, mulți consideră că apropierea de textul Bibliei poate deveni un joc periculos. Iar sintagma „crede și nu cerceta” poate constitui o scuză care să valideze ignorarea Scripturii. Fragmentarea creștinismului și creșterea exponențială a confesiunilor creștine sunt argumente solide cu privire la necesitatea unei atitudini de expectativă față de textul biblic. Bălăceanu-Stolnici consideră că, în aspectele care țin de „lumea de dincolo”, credința și cercetarea nu pot fi în parteneriat. Acesta este, de fapt, un argument comun care presupune o intermediere calificată cu rol de transfer a convingerilor pe care trebuie să ni le însușim. În consecință, clerul profesionist își poate intra în rol.

În general, cei care apelează la acest tipar de gândire, ignoră faptul că sintagma provine din mediul necreștin. În plus, ea pare să fie o acuzație la adresa creștinilor cu privire la naivitatea lor de a crede ceea ce li se spune din partea clerului fără să investigheze. În această privință, Celsus, filosoful acuzator, este posibil să fi avut dreptate. Câți se mai întreabă cu privire la originea și semnificațiile obiceiurilor religioase pe care le practică? Întrebarea este valabilă pentru oricine, indiferent de confesiunea căreia îi aparține.

Disputa cu privire la înțelegerea textului biblic este veche. Secole de-a rândul, citirea și interpretarea Scripturii erau în atribuțiile clerului. Odată cu apariția Reformei protestante asistăm la o schimbare a mecanismului de raportare față de Biblie. Principiul Sola Scriptura a devenit noua sintagmă care permite cercetării să ia valențe personale. Astfel, Biblia în mâna fiecărui credincios devine noua practică a spiritualității europene. Evident, nu au lipsit nici în această privință problemele. Ce garanții sunt că citirea personală a Scripturii nu este la fel de nocivă ca ignorarea ei?

O Biblie subminată

O editorialistă de la Cross Walk încearcă să ofere un răspuns în privința raportării la Biblie. În opinia lui Kelly Givens, nici măcar cei care au dorința de a studia textul sfânt nu sunt învățați cum să o facă. Mai important, ei nu dispun nici de principii coerente care să le permită o evaluare corectă a ceea ce liderii bisericii le transmit. „De ce crezi ceea ce crezi? Cred că sunt mulți, mulți creștini cu convingeri incredibil de profunde, care nu au deschis niciodată Biblia și nu au citit ceea ce are de spus Dumnezeu despre acele convingeri. Ei pur și simplu cred că ceva este adevărat, deoarece un părinte, un cleric, un lider religios sau o carte le-a transmis aceasta. Ridicăm de multe ori învățăturile liderilor locali ai bisericii, celebritatea unor clerici sau cele mai bine vândute cărți mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ar trebui să fie așa.”, este convinsă Kelly Givens. Și atunci, care ar fi soluția?

În opinia editorialistei, preocuparea principală a liderilor religioși nu ar trebui să fie interpretarea incontestabilă a mesajului biblic, ci educarea enoriașilor în vederea unei citiri personale a Scripturii în acord cu principiile fundamentale de interpretare.

Riscul evadării din text

Ce se poate întâmpla dacă aceste principii nu sunt însușite? Kerry Walters, profesor de filosofie la Gettysburg College, încearcă să evidențieze maniera în care oamenii citesc același text biblic și ajung nu doar la concluzii diferite, ci și eronate. Stabilirea contextului reprezintă o parte foarte importantă în mecanismul interpretării. Există un context istoric, dar și unul cultural care sunt necesare a fi luate în calcul. Problema este că adeseori cititorii au tendința de a interpreta izolat versetele biblic sau de a le citi literal, eludând contextul imediat.

Erorile de înțelegere nu pot fi minimalizate. Multe dintre ele au implicații atât de profunde, încât ignorarea lor devine fatală. Susținerea nazismului de către creștini a fost făcută în baza textului biblic. De asemenea, și perpetuarea sclaviei.Mai nou, identificarea lui Gog și Magog în conflictul actual dintre Rusia și Ucraina ignoră principii clare de interpretare. Susținerea Israelului pe considerente politice are în spate o construcție teologică. Dogma simfoniei care pare să renască în spațiul răsăritean se folosește de aceleași argumente biblice. De asemenea, Antihristul din cipurile bancare care a generat mitingurile stradale nu doar că este poziționat la limita ridicolului, însă ilustrează și un mod forțat de a citi în textul biblic altceva decât ceea ce scrie.

Cel mai probabil, ignorarea Bibliei ar putea fi o variantă comodă. Însă, este și eficientă? Căutarea la care suntem invitați prin apelul lui Christos ar trebui să ne facă conștienți că ignorarea textului sacru nu reprezintă o soluție. În schimb, o educare în vederea raportării corecte la acesta poate fi o prioritate. Chiar și pentru cei care se consideră imuni la eroare.

Sursa:  http://semneletimpului.ro/religie/crestinism/crestini/crede-si-nu-cerceta-sintagma-unei-credinte-convenabile.html

2 gânduri despre „„Crede și nu cerceta”, sintagma unei credințe convenabile

  1. Asa este…
    O sa urmeze un timp in care va trebui sa ne hranim cu astfel de hrana, insa daca noi nu strangem roade orin studierea bibilei atunci in zilele acelea vom „muri de foame”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s