….CU TOTI IN TARA VISURILOR NOASTRE?

….CU TOTI IN TARA VISURILOR NOASTRE?

Și dacă ne-am muta cu toții în țara visurilor noastre?

„În România duceam o viață decentă. Nici bună, nici rea. Copilul avea 3 ani, familia îmi era aproape, îmi permiteam 3 vacanțe în regim super low-cost pe an, mă răsfățam uneori cu somon la micul dejun și ieșeam să sărbătorim în restaurante. Dar cum știam că toate astea pot fi doar temporare, am decis totuși să plec la Londra”, își motivează o româncă plecarea din țară.

Mulți români au aceeași dilemă precum alicee: să se chinuie și să o ia de la capăt într-o altă țară, unde poate nu se vor simți niciodată ca acasă, sau să se chinuie să aibă un trai decent în România, dar să aibă mereu sentimentul că pot mai mult, că și copiii lor merită mai mult?
O dilemă cu implicații globale

Românii nu sunt singurii care își pun aceste probleme. Destule persoane, din destule alte țări visează la un trai mai bun în altă parte. Problema este că această „altă parte” coincide pentru mulți potențiali migratori, iar asta are un efect asupra tuturor. Tocmai din această cauză, Institutul Gallup a realizat un studiu care urmărește schimbările globale în funcție de potențialul migrator al fiecărei țări.

Pe fondul crizei economice, dorința oamenilor de a migra permanent în alte țări a scăzut cu 13%, la nivel global. Cu toate astea, dacă toți cei care vor să își părăsească țările chiar s-ar muta în locurile dorite, populația ar continua să crească în Americi, Europa, Orientul Mijlociu și Africa. Doar în Asia și Africa Sub-Sahariană populația ar scădea.

În studiu, fiecare țară primește un scor PNMI (Potential Net Migration Index). Acesta este numărul estimat al adulților care spun că vor să își părăsească definitiv țara, scăzut din numărul estimat al celor care spun că ar vrea să se mute în țara respectivă, raportat la totalul populației adulte a țării. Sondajul a fost realizat în perioada 2010-2012, în 154 de țări.

În Canada și Statele Unite scorul a scăzut, dar este în continuare pozitiv, de 120% în Canada și 45% în SUA. În Orientul Mijlociu și Africa de Nord scorul e neschimbat față de acum câțiva ani, cu doar câteva excepții. În Siria, Liban și Iordan scorul a scăzut din cauza războiului sirian și a crizei refugiaților, în timp ce Arabia Saudită și Kuwait au scoruri de 218% și 198%.

Doar câteva țări din Asia au scoruri care tind spre cele două din Orientul Mijlociu. Australia, Noua Zeelandă și Singapore sunt singurele țări asiatice care au un scor pozitiv de peste 100%, următoarea fiind Malaezia, cu doar 12%, în timp ce restul continentului este preponderent negativ.

Deși Europa are un scor pozitiv, lucrurile diferă între vest și est. Cele mai dorite țări sunt în ordine descrescătoare: Elveția, Cipru, Luxembrug, Suedia, Norvegia, Islanda și Regatul Unit, cu indici de la 53% până la 136%, în Elveția.

Cele mai puțin dorite țări europene sunt în ordine descrescătoare: Armenia, Macedonia, Moldova, România, Lituania, Kosovo și Serbia. Toate aceste țări au indici negativi, de la -38% și până la -21%.

Când citim aceste cifre putem înțelege mai bine panica englezilor cu privire la un val de imigranți din România și Bulgaria. Datele Oficiului Național de Statistică din Marea Britanie estimează că populația ar putea crește cu 40% în următorii 25 de ani, dacă imigrația nu este controlată strict. Asta ar însemna crearea a încă 10 milioane de locuri de muncă, locuri de cazare, acces la sănătate, educație și ciuntirea identității naționale. Iar acesta este „blestemul” tuturor țărilor cu cele mai mari scoruri PNMI.
România, pe ducă

În România scorul PNMI continuă să scadă, de la -21% în perioada 2007-2009, până la -27% în 2010-2012, ceea ce înseamnă că din ce în ce mai multe persoane vor să părăsească țara și din ce în ce mai puține vor să se mute aici.

În 2010, numărul emigranţilor români era de 2.769 milioane, reprezentând 13,1% din totalul populaţiei. Potrivit datelor Băncii Mondiale, cei mai mulţi români au emigat către Italia, Spania, Ungaria, Israel, SUA, Germania, Canada, Austria, Franţa şi Marea Britanie.

Implicațiile demografice ale acestor tendințe sunt extrem de îngrijorătoare. Românii sunt emigranți de meserie, iar cei mai mulți dintre cei care pleacă sunt tineri care nu își găsesc un loc de muncă în țară. Cuplând asta cu scăderea ratei natalității, avem o populație care a îmbătrânit vizibil în ultimele două decenii, urcând pe locul 2, în previziunile Eurostat de îmbătrânire a populaţiei.

Atunci când tinerii educaţi şi întreprinzători îşi părăsesc ţara în valuri masive, economia pe termen lung va suferi. Ţara a investit în educaţia lor, care a devenit un bun, doar că acest bun va fi folosit într-o altă ţară. Acolo ei câştigă bani, plătesc taxe, cosumă bunuri şi servicii, activităţi de care propria ţară are nevoie ca să iasă din criză. Sigur, emigrarea reduce costurile cu compensaţiile de şomaj şi alte servici, dar cine rămâne să plătească datoriile ţării, dacă toţi tinerii pleacă?

Mai mult decât atât, un studiu realizat de Fundaţia Friedrich Ebert România arată că „migraţia destramă familiile” şi „face ca oamenii să fie interesaţi doar de bani”. În 2013, în România erau 50.000 de copii care aveau un părinte plecat în străinătate şi alţi 35.000 care îi aveau pe ambii plecaţi, conform ultimului raport publicat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului. Efectele negative ale valului de părinți care se jertefesc pentru a le asigura un viitor mai bun copiilor sunt redate la știrile de la ora 17:00: copii deprimați și cazuri de suicid.

Din fericire, la sfârșit există un „dar”. Și anume că studiul Gallup reflectă mai degrabă dorințele oamenilor, decât intențiile lor, și deloc reușitele lor. Totul se învârte în jurul ideii „dacă mi se oferă oportunitatea”. Din fericire pentru viitorul anumitor țări și din nefericire pentru indivizi, oportunitățile de stabilire definitivă într-o țară străină nu sunt tocmai ușor de găsit. Din cauza crizei economice, la nivel global se înregistrează mai degrabă un efect de răcire a dorințelor pătimașe de emigrare. Iar pe măsură ce economia își revine, unele destinații ar putea să pară din nou atractive, dar la fel ar putea să pară și rămânerea în țară. Până la urmă totul se reduce la o decizie personală: Ce sunt pregătit să sacrific?

Sursa:                      http://semneletimpului.ro/social/si-daca-ne-am-muta-cu-totii-in-tara-visurilor-noastre.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s