Biblia enigmatică din mâna politicienilor

Biblia enigmatică din mâna politicienilor

dreamstime_xl_10415628

„Am crescut citind-o, am memorat pasaje din ea și am fost ghidat de ea. Mi se pare încă o sursă de înțelepciune, mângâiere și încurajare”(Hillary Clinton, fostul secretar de Stat american)

„Biblia a fost și rămâne cartea cu cea mai mare influență asupra gândirii mele”. Această declarație recentă a fost rostită nu de un teolog și nici de cineva din spațiul fundamentalismului religios. Ci de un politician de calibru mondial: Hillary Clinton. Poziționarea ei față de cartea sfântă a creștinismului poate genera o serie de întrebări referitoare la maniera în care politicienii utilizează în general Biblia dincolo de viața privată.

Fostul secretar de Stat american a afirmat într-un interviu acordat The New York Times că este o avidă cititoare de cărți, iar gusturile de lectură îi sunt destul de variate. Unii pot să fie surprinși să afle că biblioteca ei include chiar memorii ale unor republicani (adversari ai taberei democrate pe care ea o reprezintă), cum ar fi cele ale lui George W. Bush sau „Credința părinților mei”, a senatorului John McCain.

Printre cărțile recomandate studenților pentru lectură, ea s-a referit la „Mândrie și prejudecată” de Jane Austen sau „Lista lui Schindler”, cartea care a stat la baza ecranizării de succes a lui Spielberg.

Însă jurnaliștii nu și-au limitat întrebările doar la acest gen de lectură. Una dintre cerințele lor a fost ca fosta prima doamnă a SUA să numească cartea care a făcut-o „să fie ceea ce este astăzi”. Hilarry Clinton a menționat fără ezitare alegerea: Biblia. „Am crescut citind-o, am memorat pasaje din ea și am fost ghidat de ea. Mi se pare încă o sursă de înțelepciune, mângâiere și încurajare”, a spus fostul secretar de Stat american.
Dragoste față de Biblie, în campanie electorală

Pentru o înțelegere corectă a atitudinii pe care Hillary Clinton o are față de Biblie este necesar ca declarațiile să fie puse în corelație cu anumite gesturi sau opinii exprimate și în alte conjuncturi.

În 2013, şi-a anunţat sprijinul pentru căsătoriile gay. Decizia sa a venit ca urmare a „modelării propriilor convingeri de către persoane pe care le-a întâlnit de-a lungul timpului şi care i-au devenit apropiate”. Cu ceva timp înainte, în 2010, doamna Clinton i-a încurajat pe angajaţii Departamentului de Stat american să le spună tinerilor că a fi homosexual este OK.

Însă, cea mai evident poziție față de principiile biblice a fost în anul 2011, când a sugerat că convingerile culturale și religioase sunt obstacole în calea drepturilor homosexualilor. Este convinsă că problema cea mai dificilă apare „atunci când oamenii fac trimitere la valori religioase sau culturale, ca un motiv pentru a încălca sau pentru a nu proteja drepturile omului în privința persoanelor LGBT”.

Ceea ce poate părea ca o contradicții de orientare poate fi înțeles într-un context mai larg. Interviul lui Hillary Clinton acordat ziarului american a fost ca urmare a lansării volumului de memorii intitulat „Alegeri dificile”.

Lansarea cărții este însoțită de un turneu de promovare care seamănă mai degrabă cu o precampanie pentru prezidenţialele din 2016. Fiindcă memoriile au un conținut eminamente politic. Și aceasta în condițiile în care Hillary Clinton este considerată ca având cele mai mari şanse pentru a câştiga mandat din partea democraţilor pentru a candida la următoarele alegeri prezidențiale.

În această privință nu este de mirare că încep să fie rostite mesaje cu tentă religioasă. Este un fapt cunoscut că tabăra adversă, cea a democraților, mizează de regulă pe un candidat care să aibă un impact asupra mediului profund religios american. Așa a fost contracandidatul lui Obama, mormonul Mitt Romney. Acum presa vehiculează candidatura lui adventistului Ben Carson. Devine evident că marea bătălie se va da pe acest segment electoral, deloc nesemnificativ în peisajul politic american. Orice invocare a Bibliei poate aduce voturi. Aproape că nici nu mai contează motivația apelului la Biblie.
Biblia, arbitru în disputele politice

Aceasta nu înseamnă că toți politicienii americani invocă Biblia din interese electorale. Unul dintre președinții cei mai exemplari în privința relației sale cu religia a fost Jimmy Carter. Deşi nu a pretins niciodată că că poate constitui un model în experiența creștină, nu a negat că a găsit reasigurare în rugăciune când a fost „dezamăgit, tentat sau trist. Cred în Dumnezeu şi ştiu că dacă am o dezamăgire mare, El este acolo”.

Nici Barack Obama nu face excepție. El a vorbit deschis despre credința sa, descriindu-se ca un om care nu a fost crescut în biserică ci a ales creștinismul la maturitate. Rolul pe care l-a jucat pastoral penticostal Joshua DuBoisîn exercițiul spiritual al președintelui a fost mult timp în atenția presei. Acesta a fost omul care îi trimitea zilnic mesaje devoţionale preşedintelui.

În ciuda acestor evidențe, onestitatea religioasă a președintelui este contestată vehement, considerându-se că legile pe care le-a promovat distrug fibra creștină a națiunii americane. Ben Carson este doar unul dintre cei mai acizi opozanți ai lui Obama plecând chiar de la probleme religioase.

Au fost chiar oameni preocupați să studieze conținutul mesajelor cu iz religios ale președintelui. S-a constatat că Obama citează Biblia selectiv, în special din Vechiul Testament. Astfel, agenda politică este susținută prin texte biblice. Aceeași abordare selectivă apare și la Hillary Clinton. Însă la fel a procedat și Reagan care a folosit Scriptura declarând că Biblia e „de partea noastră”, în special în războiul cu forțele răului. Bush jr. a considerat președinția lui ca o chemare din partea lui Dumnezeu pentru a răspândi democrația în lume. Drept urmare, a implicat SUA în războiul din Irak.
Biblia în spațiul politic autohton

Pe plaiuri mioritice lucrurile sunt diferite. În primul rând, fiindcă Biblia nu apare atât de des în discursurile publice asemenea spațiului american. În al doilea rând, fiindcă nici populația nu are acest gen de așteptări, oferindu-și fără rezerve votul politicienilor care nu au nicio orientare religioasă. Decât doar în termini declarativi. Și nu în ultimul rând, fiindcă aproape singurul contact pe care politicienii îl au cu Biblia în spațiul public se rezumă în general la jurământul pe care îl depun la investirea în funcție.

Și aceasta chiar constituie o problemă. Este semnalată și într-un material realizat de Rafael Udriște în cadrul emisiunii Semne difuzată la TVR1 (aici video). În cadrul documentarului, realizatorul a utilizat un citat atribuit lui Bartolomeu Anania în care se menționa că „este inadmisibil să juri cu mâna pe Biblie și să faci legi împotriva Bibliei”.

Cunoscutul teolog ortodox atrăgea atenția asupra unei rupturi existente între credința afișată și cea experimentată la nivel politic. Această discrepanță ar putea constitui o posibilă enigmă, însă a fost ușor demontată de profesorul și teologul ortodox Radu Preda. Acesta a afirmat că „dacă Biblia nu se regăsește în faptele politice nu se datorează faptului că ea nu ar fi destul de clară, ci fiindcă politicienii sunt confuzi”. Adică prestează un jurământ fără a ști ce conține Sfânta Scriptură, este concluzia teologului clujean.

Nu pot fi puse sub semnul îndoielii atitudinile oneste ale unor politicieni, fie americani saau români. Însă nu poate fi ignorat faptul că de prea multe ori Biblia și credința au devenit agenți electorali. Că se mizează pe acestea pentru a crește numărul votanților. Este o formulă a succesului politic care și-a arătat performanța. De ce nu ar deveni Biblia o sursă de inspirație care să determine întreg spectrul politic să fie mai aproape de valorile creștinismului? Iar declarațiile cu temă religioasă să aibă un suport real și în afara campaniei electorale?

Sursa:http://semneletimpului.ro/international/sua/alegeri-prezidentiale-sua/biblia-enigmatica-din-mana-politicienilor.html

Un gând despre „Biblia enigmatică din mâna politicienilor

  1. Biblia este, mai ales pentru necunoscători, un cod moral. Pentru cei care o studiază, probabil este mai mult decât atât. Problema e că prin „politică” înţelegem tocmai abandonarea oricărei norme morale, cu explicaţia „aşa e în politică” – adică politica noastră este acceptat imorală. Din aceeaşi cauză (imoralitatea) politică s-a întors împotriva propriei meniri, care e găsirea unor soluţii negociate la conflictele dintre oameni, pentru a evita violenţa. Din păcate, datorită imoralităţii ei, politica contemporană adânceşte conflictele dintre oameni şi se va îndrepta inavitabil spre o formă de violenţă, dacă nu-şi va schimba cursul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s