Papa Francisc si duminica…

Papa Francisc: avem de pierdut nerespectând duminica


Papa Francisc a deplâns abandonarea practicii tradiționale cu privire la încetarea activității în zilele de duminică. Motivația sesizării sale nu este strict religioasă, ci una care aduce în prim plan impactul negativ asupra familiei.

Cu ocazia călătoriei pe care a desfășurat-o în Molise, o regiune agricolă situată în sudul Italiei, Suveranul Pontif a simțit nevoia să atragă atenția asupra pierderii obiceiului de a face din ziua de duminică o zi de repaus. De ce a făcut această mențiune într-o zonă situată la periferia Italiei? Tocmai din cauza șomajului destul de ridicat din regiune.

Evidențiind contrastul, papa a precizat că, în timp ce oamenii săraci au nevoie de locuri de muncă pentru a-și păstra demnitatea , deschiderea magazinelor și a altor întreprinderi în cursul zilei de duminică ca o modalitate de a crea locuri de muncă nu este deloc benefică pentru societate.

Conform cotidianului The Detroit News , Francisc a declarat că prioritatea ar trebui să fie „nu una economică, ci una umană” și că accentul în această zi ar trebui să fie pus pe familie și prieteni, nu pe relațiile comerciale. Poziția adoptată de papa Francisc transcende implicațiile de ordin economic, vizând aspecte care țin de libertatea naturală a omului. Una pe care acesta pare să și-o fi pierdut prin neglijarea zilei de odihnă. „Poate e timpul să ne întrebăm dacă activitatea în zilele de duminică presupune adevărata libertate”, susține Suveranul Pontif.

Concluzia liderului catolic este că petrecerea duminicii împreună cu familia și prietenii este o „alegere etică”. Nu doar pentru oamenii religioși. Beneficiari pot fi și cei care nu împărtășesc valorile religioase.

La un moment dat, papa chiar i-a încurajat pe părinți să-și petreacă mai mult timp cu copiii. „Pierdeți-vă timpul cu copiii”, a fost replica Suveranului Pontif. A completat afirmând că i-ar plăcea să îi întrebe pe părinți: „Te mai joci cu copiii tăi?”.
Duminica, o provocare pentru Francisc

Nu este pentru prima oară când papa se pronunţă categoric în privința respectului față de ziua de duminică. Într-una dintre cărțile lansate în 2013, concepută sub forma unor interviuri, papa Francisc afirma că omul are nevoie de timp liber ca răsplată pentru munca depusă. Aceasta presupune relaxare, timp cu familia, citit, ascultatul muzicii sau exercițiu sportiv.

Opinia pontifului roman este că acestea sunt pe cale de dispariție din cauza eliminării Sabatului ca zi de odihnă, deoarece tot mai mulți oameni lucrează duminica. Pare să fie surprinzătoare argumentația referitoare la Sabat, în condițiile în care conceptul este specific gândirii ebraice.

În aceleași pagini, papa consideră că toți aceia care pretind că sunt catolici, dar nu își fac timp pentru copiii lor, reprezintă un exemplu de persoane care trăiesc „fraudulos”.

Cum pot fi explicate aceste apeluri ale liderului catolic? Învățătura socială occidentală și, în special, cea iezuită (în mediul căreia s-a format Francisc) sunt cunoscute pentru promovarea ideii că dreptul la demnitate îl include și pe cel al odihnei. Însă Papa Francisc pare să transmită ceva mai mult: că o viață creștină autentică include și alocarea unui timp de calitate petrecut în compania familiei.
Sabat catolic?

Conform The New York Times, ideea ca un catolic să promoveze Sabatul sună ciudat în contextul american. Însă, nici în context românesc lucrurile nu stau deloc diferit. În Statele Unite, catolicii nu au fost niciodată susținătorii ideii de Sabat, considerată ca provenind din mediul iudaic. Iar protestanții au mers în general pe aceeași linie de gândire.

În catolicism, după cum sugerează papa Francisc, Sabatul în varianta sa duminicală ar trebui să dureze toată ziua, nu doar în spațiul temporal acoperit de Liturghie. Într-adevăr, conform catehismului catolic, respectiv articolului 2185, „duminica şi în celelalte sărbători de poruncă, credincioşii trebuie să se abţină de la munci sau activităţi care îi rețin de la cultul datorat lui Dumnezeu, de la bucuria proprie Zilei Domnului, de la practicarea faptelor de milostenie şi de la cuvenita destindere a minţii şi a trupului. Credincioşii trebuie să vegheze ca asemenea justificări legitime să nu introducă obiceiuri dăunătoare religiei, vieţii de familie şi sănătăţii”.

Constatarea lui Francisc nu face decât să evidențieze decalajul existent între principiile menționate în teologia catolică și practica curentă. Abținerea de la anumite activități nu mai constituie una dintre preocupările omului modern.
Percepții diferite cu privire la ziua de odihnă

Unele gândiri teologice nu au deloc un concept de odihnă de genul Sabatului. In Islam, de exemplu, „există o obiecție teologică profundă la ideea că Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea”, susține Marion Holmes Katz, un savant de sorginte islamică de la Universitatea din New York. „Ideea că Dumnezeu s-a odihnit pare să sugereze faptul că Dumnezeu este obosit. Deci abținererea de la muncă drept simbol al procesului de creație nu este una care să aibă vreo rezonanță în Islam”, a conchis savantul.

Nu așa au stat lucrurile în mediul protestant american. Mult timp, una dintre variantele care s-a impus a fost cea creionată de puritani. Rigiditatea lor a fost într-un contrast evident cu lejeritatea percepției contemporane a odihnei de duminică. În cartea „Sfinți în lume”, Leland Ryken prezintă cum puritanii au oferit o bază teologică pentru respectarea zilei de duminică. În mod surprinzător, o numeau chiar Sabat.

Așa se face că raportarea față de acest Sabat convertit în duminică nu se diferenția de tiparul impus de evrei. Chiar dacă zilele difereau, miezul ținerii Sabatului era același: sfințirea zilei pentru Dumnezeu. În consecință, sportul, plăcerile cotidiene, distracția nu își aveau locul.

Începând însă de prin anii 1870 are loc o schimbare de percepție cu privire la ziua de închinare. Începe să fie utilizat tot mai insistent același argument folosit și de papa Francisc: duminica percepută ca timp alocat familiei sau pentru conservarea sănătății.

Astăzi măsurile puritane sunt considerate un fel de relicve ale unei perioade apuse în care cultura protestantă a fost dominantă. Drept urmare, s-a adoptat o linie progresistă. Cu consecințe care nu au putut fi evitate și care pot fi întâlnite și astăzi.

Astfel, duminica și-a pierdut caracterul sacru. În opinia jurnalistului Mark Oppenheimer, cei mai mulți creștini nu sesizează niciun fel de conflict între mersul la biserică duminica dimineața și vizionarea unui meci de fotbal (poate chiar cu familia sau la un bar). Este un fapt care nu este specific doar spațiului american. Și nici măcar celui catolic. Poate fi întâlnit și în zone mult mai familiare românilor, fiind un fapt care trădează o formă de religiozitate încă insuficient înțeleasă. Să fie timpul petrecut în mijlocul familiei modalitatea cea mai eficientă de dezvoltare spirituală?

Sursa: http://semneletimpului.ro/religie/papa/francisc/papa-francisc-avem-de-pierdut-nerespectand-duminica.html

One thought on “Papa Francisc si duminica…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s