ADI GLIGA ~ UN CÎNTĂREŢ SE DESTĂINUIE~

ADI GLIGA ~ UN CÎNTĂREŢ SE DESTĂINUIE~

Note: Am avut ocazia să-l întîlnesc pe Adi chiar pot să spun am fost misionar pentru o zi. O zi care mi-a marcat viaţa, prin care am văzut că un om, un simplu om poate să facă aşa de mult pentru Domnul.
Un om care a cunoscut simplitatea, trăieşte în simplitate, şi cîntă plin de simplitate , dar cîntările lui, vocea, conţinutul lor  te pătrunde pînă adînc, în suflet.
Ce îţi doresc Adi să fi tot simplu , transparent, să se poată vedea în tine Hristosul Înviat, căci în cei complicaţi nu mai are loc. Succes în lucrare şi dacă va fi să ne mai întîlnim pe cîmpul misionar mi-ar face plăcerea, dacă nu ascult cu drag cîntările tale, şi ma rog pentru propoăşirea ta.
Primeşte sfatul meu pe care ţi-l dau cu toată dragoste: Pastrează-te curat, ca să rămîi un instrument de laudă pentru Domnul cîte zile te va îngădui Dumnezeu să trăieşti printre noi muritori.
Îţi scriu cu mina mea punînd inima şi mintea concentrîndu-mă să aleg cele mai frumoase cuvinte pe care cu adevărat le meriţi (duţu).

Sunt mai mult decat biruitor

Dupa cincisprezece ani ii datorez tot ce sunt lui Dumnezeu care mi-a ascultat rugaciunile si m-a ridicat de unde eram.

Asta este motivul pentru care fac ceea ce fac, desi unii nu inteleg.
Oricat de mult rau mi-ar face unii si orice ar zice, nu ma pot opri din drumul pe care l-am ales. Singura mea dorinta este sa ma tin de promisiunea facuta lui Dumnezeu.
Fac ce fac cu satisfactie , chiar daca cu multe suferinte provocate de unii, chiar daca uneori se aduna amaraciune si oboseala. Dupa toti anii astia stiu sigur ca nu voi merge la Dumnezeu cu mana goala. La urma urmei de aceea m-a ridicat…sa sufar pentru numele lui si sa aduc rod.

– fragmente –

Aveam un rand de haine si o pereche de tenisi rupti, din care imi ieseau degetele de la picior.
De la internatul unde stateam, era drum lung pana la scoala. Era un chin. Toamna, mergeam pe acest drum prin ploi marunte si reci. Imi curgea nasul, si eram ud leoarca la picioare. Mergeam si stateam in clasa fara incalzire cate opt ore. Cand mergeam la internat, aveam frigul pana in maduva oaselor. Aici, la internat, eram privit ca un ciudat. La fel si la scoala. Colegii mei erau prieteni unii cu altii…dar eu eram mai retras…de altfel, nu avea nimeni motive sa se apropie de mine. Din cand in cand mai schimbam si eu cate o vorba cuiva…dar aveam destule motive sa ma simt jenant fata de cei din jur.

In internat, trebuia sa fii smecher. Sa fii tare. Trebuia sa ai ceva special ca sa poti fi la un nivel cu cei mai multi.
Neavand nimic deosebit, am fost pentru unii chiar o sluga. Le spalam hainele, sau mergeam pentru ei sa rezolv anumite probleme. Eram un fricos. Singura mea placere, era cand mergeam prin oras si ma uitam in vitrina magazinelor, la multimea de lucruri expuse. Eram singur si ma gandeam cum ar fi daca as avea din lucrurile expuse in vitrina. Imi faceam tot felul de planuri…daca as avea aia, ar fi asa si asa. Dar erau doar ganduri. Uneori eram tentat sa fur doar pentru a avea. Erau mari lupte in interiorul meu. In disperarea care ma apasa, vorbeam cu Dumnezeu, sperand ca va face sa fie mai bine, mai usor. Dar totul era tacere.

………………………………………………………………….
Imparteam un sfert de paine in trei, sa imi ajunga dimineata, la pranz si seara.O aveam de la un magazin de la o doamna caruia i se facuse mila de mine. Mi-am facut niste prieteni care imi dadeau de baut gratis. Erau singurii mei prieteni…cel putin asa ii vedeam eu. Erau cantareti intr-un local. Uneori ma puneau sa cant o piesa de a lui Stefan Hrusca, „enigmatici si cuminti” .
Oamenii dadeau bani pentru piesa asta, si imi mai dadeau si mie. Asa imi permiteam sa iau un sfert de paine. Am ajuns sa imi plang de mila. Eram deja bolnav de la friguri. Nu mai stiam ce sa fac. Toata lumea asta parca era un lagar de concentrare. Nu imi gaseam locul in ea. Oamenii ma evitau din cauza felului in care eram. Eram dispretuit, dezgustator si aratam probabil ca un spurcat. Ma saturasem de friguri. Era crud cand ma gandeam ca vine din nou seara si eu nu am unde sa dorm.
Eram disperat.

Intr-o zi, m-am pus pe o banca din parc. Era mai caldut ca seara. Ma gandeam la ce viata duc. Ma gandeam ce se va intampla cu mine. Am citit la un moment dat dintr-o revista, in care scria despre Dumnezeu. Ca un om care nu mai are incotro s-o apuce, am inceput sa vorbesc cu Dumnezeu.
L-am implorat plangand in hohote, sa faca ceva. Plangeam din cauza disperarii.
Simteam ca sunt la limita. I-am promis atunci ca daca ma scoate din situatia aia voi fi mai bun. Voi face tot ce imi cere….si am promis multe. (postare cu acceptul lui Adi)

Mai multe despre fratele Adi Gliga, cîntări poţi să găseşti aici: https://www.youtube.com/watch?v=b02wJN98GNQ&index=5&list=PLbc_SuS8wrAz8rj8lLV6DuSZ-6ktA57cg
Ori: http://www.adigliga.ro/
~strainisicalatori~
(dutu)

Anunțuri

Un gând despre „ADI GLIGA ~ UN CÎNTĂREŢ SE DESTĂINUIE~

  1. *OM SIMPLU = Însușirea unui om de a fi asa cum este el, om lipsit de formalitate, de complicații, om lipsit de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie.
    *OMUL SIMPLU = Omul lipsit de podoabe inutile și căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă).
    *OMUL SIMPLU = Omul care se poarta natural (asa cum este) liber, firesc, fara a se da drept altul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s