Jesus is Lord! (In excursie la Conventia Penti 2014) (partea 1-a)


Jesus is Lord! (In excursie la Conventia Penti 2014)

(Note: Desi nu mai am disciplina de-a tine un jurnal – cum faceam in tinerete – totusi, cind calatoresc undeva  iau totdeauna cu mine un caiet in care imi notez impresii, observatii, si orice cred eu c-ar merita mentionat in autobiografia pe care am promis copiilor mei ca o s-o scriu… cind ies la pensie, of course. Ca de obicei, m-am intors si din ultima excursie cu multe pagini mizgalite, pe care le recitesc acum, dupa aproape trei saptamini… si uite-asa, mi s-a nazarit sa incropesc un articolas pentru amicii de fb. Si sper ca weekend-ul viitor sa mai descifrez citeva pentru partea a doua…)

 Opt zile de vacanta!… Adica sarbatoarea „Labor Day” transformata in „Labor Week” – o saptamina mai lunguta, dar care a trecut foarte repede.

Ne-am intors in California cu 1450 de  mile adaugate pe odometrul masinii si cu portbagajul incarcat de fructe si legume culese din gradinile citorva harnice familii din Oregon si Washington – romani care ne-au gazduit pe mine si pe tovarasa-mi de drum. Tovarasa care a tricotat non stop, chiar si pe intuneric! (rezultatul:  13 baby sweaters si 5 cordelute! Le puteti vedea pe  https://www.etsy.com/shop/craftsbymanuella/sold?ref=shopinfo_sales_leftnav Oh, ce comision gras o sa-mi dea sotia dupa reclama asta 🙂 )

Ne-am intilnit cu  prieteni pe care nu i-am mai vazut de 25 si chiar 30-40 de ani. Am intilnit si prieteni pe care nu i-am vazut niciodata, adica d-aia virtuali, facuti pe www… Asadar, traiasca internetul – aceasta mare binecuvintare de care se bucura acum omenirea (sau blestem – depinde cum, cit si pentru ce e folosit).

Labor Day, pentru cine nu stie, este weekend-ul in care doua orase americane devin un fel de Mecca spre care fac pelerinaj ‘bapticostalii’ romani pripasiti peste ocean.

In timp ce baptistii se indreptau, anul acesta,  spre Hickory NC,  vreo 5000 de penticostali romani din USA, Canada, Australia, Europa (am intilnit si unul care locuieste acum in Irak) au luat cu asalt Portland-ul – mai bine zis the Convention Center, hotelurile si parcarile din jur – ca sa cinte si sa asculte predici pe tema „Isus Domneste”.

 OK, Ok… nu doar asta a fost motivul pentru care au batut romanii atita drum pina aici; caci predici, fanfare si coruri grozave se pot auzi – si vedea – live, pe internet… ba, poti chiar sa vezi ambele conventii in acelasi timp, daca se intimpla ca ele sa aiba loc in orase cu acelasi fus orar. Insa multi romani vin la aceste conventii pentru ca ele sint singura ocazie de-a-si revedea, intr-un singur weekend, prieteni din aproape toate statele Americii.

 Portland e un oras frumos. Am ajuns la Convention Center si, in prima jumatate de ora, n-am vazut nici o fatza cunoscuta ; sotia, in schimb, era ca acasa: a recunoscut o droaie de sibieni, unii plecati din anii ’70. Asa ca am asistat la multe imbratisari, pupaturi, lacrimi… Si poze, multe poze, facute  cu Samsung-ul mare si incapator al sotiei.

La registration desk, coada mare. Cind ne vine rindul, surpriza: biletele noastre au fost deja platite. Binefacatorul: „Delta Plumbing”  (businessul unui  prieten virtual, pe care l-am vazut pentru prima data la incheierea programului de seara.)

Au urmat trei zile incarcate: predici, seminarii, coruri, rugaciuni, solo-uri, duete, grupuri muzicale, fanfara si orchestra, recitari de poezii, concursuri biblice, etc. care s-au putut vedea, in mare parte, la Credo TV, care transmitea live.

 Eu insa vreau sa scriu aici citeva ginduri si impresii si despre ce NU s-a putut vedea la Credo TV.

Am remarcat – cu o ascunsa si vinovata satisfactie 🙂 – comertul si activitatea intensa a schimbatorilor de (produse pentru) bani din curtea Templului… pardon, de la intrarea in sala Conventiei. Am petrecut, recunosc, nepermis de mult timp acolo  (Doamne, ai mila de mine, pacatosul!)… dar se vindeau carti… si mie imi place sa le frunzaresc nitel inainte de-a le cumpara. Unde mai pui faptul ca exista in orice clipa posibilitatea sa te izbesti de cineva, si in clipa in care te-ntorceai sa-i zici „sorry” realizai ca individul respectiv era aventurierul cu care-ai fost prins incercind sa treci Dunarea cu 33 de ani in urma si cu care ai impartit turtoiul intr-o celula din Craiova si Popa Sapca.. Sau cineva cu care ai stat in lagarul din Viena acum un sfert de veac… Sau un fost vecin pe care nu l-ai mai vazut de peste 40 de ani si care ti se adreseaza cu numele la care raspundeai pe vremea cind pasteai vacile: „Cum, Sandule, nu ma mai cunosti ??…”

Nu cred ca s-a vazut la Credo acea forfoteala si nici nu cred ca s-au auzit exclamatiile de surpriza si bucurie dupa astfel de reintilniri.

Ma uitam la multimea pestrita de emigranti care inca vorbeau aceeasi limba ca mine si imi dadeam seama ca, incet, incet, ne vom asimila si noi, si copiii nostri n-or sa mai simta nevoia unor astfel de evenimente. Din mijlocul nostru vor disparea batrinicile cu batic si batrineii care nu stiu engleza si ma indoiesc ca fetiscanele astea plimbarete, cocotate pe tocuri riscant de inalte, defilind sub privirile admiratoare ale unor adolescenti in pantaloni caraghios de strimti vor simti nevoia, pe viitor, sa aiba ‘conventii’ romanesti daca nu vor mai fi in stare sa vorbeasca limba materna.

 Deocamdata, ma aflu la un eveniment unde romana e inca vorbita, si cintata, si in care se predica… in timp ce eu ma indrept spre mesele cu carti sa vad ce mai tipareste si ce mai citeste romanul penticostal.

Vad ca se vind bine Bibliile – legate frumos, in piele,  editii bilingve – dar nu e deloc inghesuiala la celelalte carti. Sa mai zica fratii calvinisti ca noi nu credem in Sola Scriptura 🙂 .

Rasfoiesc citeva volume de… ‘poezi’ (dupa cum scrie pe sticker-ul cu pretul) si imi place una semnata Tudor Gradinaru. O cumpar. Mai iau una de Dionisie Giuchici (versuri, nu poezii… c-asa sintem noi, mari consumatori de predici rimate, cam de lungimea Luceafarului 🙂 ), una de Ioan Alexandru si apoi o cartulie autobiografica de Ioan Mihalas (imi plac mult biografiile, si – fiindca primisem cadou de la familia baptista la care stateam o carte excelenta despre viata lui Leonard Ravenhill – am intrebat pe vinzatorii ‘carturari’ daca o au si aici de vinzare …nope, nu auzisera inca de el). 

 Masa vecina era incarcata de romane (Ben Hur,The Robe, Quo Vadis etc.) si carti pentru copii. Apologetica, studii biblice, comentarii etc. – cam putine si, asa cum ma asteptam, pre gustul lui Arminius. Imi atrage privirea o cartulie despre predestinare si, bineinteles, o cumpar, curios sa aflu cum reuseste un romanas netrecut prin scoli din cele ‘nalte  sa demonteze „pagubitoarea teorie”a predestinarii in vreo treizeci si ceva de pagini.  Un pic mai incolo, dau si de un calvinist  – John Owen – o analiza a cartii „Ispasirea limitata” – asa ca se mai duc noua dolarei. Vad apoi un nume care ma surprinde – E.G White – si-ntreb ce cauta aici o autoare de care multi adventisti se dezic acum… Vine un cerber – un voluntar cu eticheta oficiala (name tag) – si ma lamureste ca femeia respectiva n-a fost o eretica, dimpotriva: l-a iubit pe Dumnezeu. Deci cartea va ramine expusa spre vinzare si daca nu-mi place, sa n-o cumpar. ‘Fair enough’, imi zic… si ma duc vis-a vis la mesele cu muzica. Aici vinzarile merg binisor.

 Da, la capitolul muzica stam foarte bine. Grupul Speranta, fratii Groza si The Messengers, care sint de-ai casei, au mare cautare. CD-uri profesioniste, nu ca la „amatorii’ de la ultima masa, care si-au inregistrat muzica in garaj acasa, dupa cum mi-a marturisit unul (si care nu cred ca a vindut suficient cit sa-si acopere banii de benzina… asa ca, intr-un acces de generozitate, las si acolo $10 pentru un CD).

Ma intorc apoi in sala sa apuc ultima predica. Nevasta-mea se uita cam chioris la plasa incarcata cu reviste si carti, dar nu zice nimic… caci nici eu nu comentez cind ea vine de la un ‘yarn store’ cu o plasa doldora de gheme 🙂

Programul primei seri s-a terminat ‘on time’ – mare minune – dar am mai ramas acolo un timp ca sa mai stau de povesti cu prieteni veniti din Australia, Romania, Texas si alte state mai maruntele. Apoi, impreuna cu un grup de prieteni ‘virtuali’ ne-am dus la un restaurant, unde am stat pina aproape de doi dimineata, infulecind ‘buffalo wings’ si discutind (eu unul doar tragind cu urechea) importante si adinci chestiuni teologice, sociale si chiar politice. In dreapta mea, niste tineri pasionati de teologie, in stinga, ‘two men of the cloth’: primul blogher evanghelic pe care l-am citit (pastorul Doru Pope) alaturi de singurul care-a predicat la Conventie in limba engleza (dr. Leonard Semenea).

Evident ca nici torturat n-o sa divulg detaliile importantelor chestiuni dezbatute acolo 🙂  dar hai sa fac, totusi o exceptie: aproape toti am fost de parere ca decizia unor oameni de afaceri penticostali de-a construi o universitate crestina linga Cluj, pe un pamint concesionat – chiar dac-o fi pe 49 de ani sau un secol – nu pare a fi un lucru grozav de intelept. Se vede insa treaba ca ai nostri nu simt nevoia sa gindeasca „long term” caci, nu-i asa, Domnul vine in curind!

Despre cum a decurs a doua si a treia zi a conventiei ar fi multe de adaugat. Fiecare predicator a tratat tema conventiei („Isus Domneste”) dintr-un unghi diferit. Unor participanti, pe care i-am intrebat eu, le-a placut mai mult de „x”, altora de „y” (s-a nimerit ca ‘intervievatii’ mei sa fie dintre acei – prea multi, socot eu – care inca pun accentul pe ‘delivery’, nu pe ‘content’).

Mi-ar fi placut ca tema Conventiei sa fi fost abordata si dintr-un unghi cultural (ca sa nu zic politic) al societatii in care traim noi si copiii nostri. O predica despre realitatea dureroasa cu care ne confruntam tot mai mult in America zilelor noastre ar fi fost binevenita. Sigur, ni s-a predicat frumos despre cum Isus trebuie sa domneasca in viata noastra, in familiile si bisericile noastre. Dar, iesind in lumea de afara, dincolo de confortul locuintelor si locasurilor de inchinare, ne izbim de o lume pentru care Isus a devenit un nume indezirabil.

Un nume incomod.

Un nume care ofenseaza.

Care ar trebui sa fie atitudinea noastra cind PC Police (politistii corectitudinii politice) nu mai il lasa pe Isus sa intre in scolile si locurile noastre de munca? Cind un tricou cu numele Lui, sau o cruciulita la git irita, ofenseaza, si cei ce le poarta sint considerati niste fundamentalisti intoleranti?…

(va urma… next ‘uichend’, sper)   e posibil…..

Sursa: deocamdata chiar ceea originala:) de sub tiparul fratelui care a a avut bunavointa sa isi impartaseasca gandurile calatoriei cu noi.

Nota: Aprecieri si felicitari gazdelor din anul acesta, asa cum se spune de fiecare data : „A fost ceea mai „SUPER” .Poate ar fi bine venite, niste idei cu imbunatatiri pentru anul care vine(dutu) lasa un comentariu..

 

 

 

IMPRESI,GÎNDURI, RECOMANDARI IN URMA CELOR TREI CONVENTI A TINERILOR PENTICOSTALI (COASTA EAST- WEST) ŞI A CELOR BAPTIŞTI CASTANIADA – MAY 2014.


IMPRESI,GÎNDURI, RECOMANDARI IN URMA CELOR TREI CONVENTI A TINERILOR PENTICOSTALI (COASTA EAST- WEST) ŞI A CELOR BAPTIŞTI CASTANIADA – MAY 2014.

Dupa o munca enormă s-a terminat şi convenţile de tineret, rămînd să aşteptăm pînă la “CONVENŢIA MARE”.

În aşteptare să nu stăm de geabă, ci mai degrabă să facem o analiză pe scurt după ce tineri au terminat Convenţia Tinerilor.

CONVENŢIA DE PE COASTA DE EAST. O convenţie reuşită cu excepţia faptului ca s-a uitat ca suntem romani, limba romana este marginalizata, dacă am putea să spunem anulată complect. Cîntări predici bune, prilej de a-L proslăvi pe Dumnezeu şi de a se cunoaşte tineri între ei, cu scopul viitoarelor căsători(în Domnul).         Felicitări organizatorilor!!!

Continuă lectura

HRISTOS A INVIAT!


HRISTOS A INVIAT!

Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; (Mat.28:6).

*Pentru toti romani de pretutindeni si in mod special tuturor celor ce imi viziteaza blogurile mele,am o veste : prin Invierea lui Isus Hristos avem speranta invieri,traim in noi o realitate:  Hristos in voi, nadejdea slavei. (Col.1:27).

Te Deum Laudamus – Hristos a inviat!

http://youtu.be/s83RuvFB5HI

Paste Fericit alaturi de cei dragi. Hristos a Inviat!

~strainisicalatori~

(dutu)

~~~8 MARTIE~~~


~~~8 MARTIE~~~

MAMELOR DE PRETUTINDENI , DAR IN MOD SPECIAL PENTRU “LIDIA”SOTIA MEA,CARE LA RANDUL EI ESTE SI EA MAMA SI PENTRU MAMA PRIN CARE AM VAZUT PRIMA DATA LUMINA ZILEI…

Stefania Maftei – Ce dragă-mi este mama    

La Multi Ani! Multa pace, sanatate, fericire, si o primavara plina de impliniri va doresc….Tuturor mamelor/femeilor/fetelor care  citesc postarile de pe blogurile lui „DUTU”

 http://youtu.be/OQKDeuEqixQ

Din adancul sufletului inalt o rugaciune inaintea lui Dumnezeu pentru voi…

blogul lui "DUTU"  Go To YouTubePlay Video

Fiti binecuvantate de Domnul!