ARTA CUVINTELOR…
… sau despre cum poti ajunge singur la batranete!

Roboam, îl țineți minte? Copilul crescut la curtea lui Solomon, un răsfățat incurabil și care, se pare, la începutul carierei sale de rege are un puseu de înțelepciune și se apucă să facă un consiliu, unde întrebarea lui era: „Ce să fac cu cei nedreptățiți de tatăl meu?” Cei încărunțiți îi spun sapiențial: ,,spune-le cuvinte frumoase și vor fi slujitorii tăi în toate zilele.’’ Mai tinerii lui sfătuitori, cărora de abia le mijea mustața, au spus toți într-un glas: ,,nici vorbă de politețe, fii dur, cu cât ești mai dur, cu atât șansele tale cresc în sondaje.’’ Și uite așa începe declinul unei mari împărății; cu un sfat rău al unor tineri râzgâiați ce triau artificial în curtea palatului și nu în casele de lut ale bieților muncitori cu ziua.
Găsesc în această narațiune ideea că un imperiu se păstrează sau se ruinează în funcție de câteva vorbe. Țipi, devii dur, ai o sonoritate abrazivă, critici pe toată lumea, te crezi mare șef; să nu te miri dacă mâine nu te mai iubește lumea, de ce ai ajuns singur la pensionare, de ce nu te mai salută vecinii. Simplu, nu ai vorbit frumos. Învață să vorbești frumos ca să ai prieteni, să fii salutat cordial pe stradă și să ai parte de vizite la bătrânețe. Dacă știm să dăm sens cuvintelor, Evanghelia va intra în mintea oamenilor; trebuie să facem din Biblie un manual al curiozității, nu o piesă de muzeu nefrecventată.
Vorbește frumos cu părinții, cu bunicii, cu vecinii, cu frații tăi, cu cumnații, cu șefii, cu subalternii, cu toți, inclusiv cu cei care nu se califică să audă lucruri frumoase.
Astfel, valorificăm partea pozitivă din fiecare și, mai ales, vom zugrăvi pe pereții lumii un Dumnezeu mai cald și prietenos.
Vasi Duma
~strainisicalatori~
(dutu)